Cifra unu este un simbol al unității și al originii. Matematica veche începe cu cifra unu. Cifra zero a fost introdusă mult mai târziu. Această cifră apare în Biblie în contextul creației primordiale. Ea este asociată cu divinitatea, ca sursă, suport și scop al tuturor lucrurilor (Geneza 1:1; Efeseni 1:10).

          Cifra doi este asociată cu noțiunea de diferență, conflict, opoziție și dezbinare. Începe acolo unde se termină limita unității. În primele zile ale creației, Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric (Geneza 1:4). Tot astfel, anterior zilei a doua a creației, pământul era înconjurat de un strat de apă, probabil sub forma vaporilor denși. Însă Dumnezeu a despărțit acest strat, în partea ce acoperea parțial pământul și partea ce forma parțial norii, între cele două părți aflându-se straturile atmosferice (Geneza 1:6-8). Pe de altă parte, cifra doi este asociată cu mărturia. La tribunal, poziția comună a doi martori este importantă. De asemenea, oamenii au doi ochi și două urechi care depun o mărturie comună despre modul în care este perceput mediul înconjurător.

          Cifra trei simbolizează echilibrul și suficiența. Este nevoie de minim trei puncte pentru a defini un plan geometric. Această cifră este asociată cu divinitatea, deoarece Dumnezeu este o Ființă complexă, care se exprimă prin trei Persoane distincte. Cifra trei are legătură cu învierea din morți și cu trecerea de la materia moartă la materia vie. Astfel, în ziua a treia a creației, a ieșit la iveală pământul de sub ape, dând naștere la un belșug de vegetație. Totodată, în a treia zi de la data morții Sale, Mântuitorul nostru a înviat, biruind moartea și dându-ne oportunitatea să trăim veșnic împreună cu El.

          Cifra patru este asociată cu realizările din lumea materială. Există patru puncte cardinale (Nord, Sud, Est, Vest), patru dimensiuni ale universului (lungimea, lățimea, înălțimea, timpul) și patru Evanghelii. Echivalentul numeric al termenului din limba ebraică pentru pământ („haaretz”) este multiplu de patru.

          Cifra cinci este cifra harului. Aceasta descrie realitatea lucrurilor de sub soare în care apare contribuția factorului divin. Dumnezeu adaugă ceea ce lipsește strădaniilor noastre. Echivalentul numeric al termenului din limba ebraică pentru cer („Hașamaim”) este multiplu de cinci. De asemenea, această cifră apare în măsurătorile cortului întâlnirii.

          Cifra șase este cifra omului și este asociată cu revolta, cu lipsa desăvârșirii și cu căderea în păcat. Omul a fost creat în ziua a șasea și lucrează șase zile pe săptămână. Numărul de minute dintr-o oră și numărul de secunde dintr-un minut sunt multipli de șase. Echivalentele numerice ale numelor tiranilor lumii fac parte din familia lui șase. Numărul fiarei (Anticristului) este format din trei cifre de șase (666), fiind simbolul omului care pretinde că este Dumnezeu. Anticristul intră în Templul iudeilor la jumătatea necazului cel mare și pretinde închinare din partea oamenilor, susținând că este Dumnezeu.

          Cifra șapte definește superlativul divin în toată splendoarea și plinătatea. În ziua a șaptea a creației, Dumnezeu s-a odihnit de toată lucrarea Lui. Această cifră este deci asociată cu odihna fizică și spirituală, cu anii sabatici și cu jubileul (an sabatic după șapte serii de câte șapte ani, ultimul an din fiecare serie fiind tot sabatic). Domnul Isus Hristos se prezintă în șapte moduri în Evanghelia după Ioan. Tot astfel, Evanghelia Mântuirii primită prin revelație divină de către apostolul Pavel, în cartea Romani, are șapte puncte. Persoana și lucrarea Duhului Sfânt sunt deseori asociate cu cifra șapte, așa cum se poate observa în Biblie dar și în lucrarea de față. Nu în ultimul rând, armonia muzicală cuprinde șapte note, în timp ce curcubeul este compus din șapte culori (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet).

          Cifra opt arată un nou început. Poate fi asociată cu învierea și regenerarea (ziua a opta este prima zi a săptămânii, în care a înviat Mântuitorul). Echivalentul geometric al numelui Isus este numărul 888 (777 + 111– factorul divin împreună cu factorul uman).

          Cifra nouă este asociată cu judecata și deznodământul. Valorile cifrei nouă și ale multiplilor lui apar în Biblie când este vorba de judecată. Mântuitorul a murit în ceasul al nouălea al zilei, plătind pedeapsa pentru păcatele noastre și înfruntând judecata divină.

          Cifra zece este asociată cu ordinea perfectă. Este vorba despre un nou început care apare după judecată (10=9+1). Tablele legii conțin cele zece porunci care vorbesc despre ordinea divină ce trebuie respectată de oameni.

          Numărul 12 este asociat cu guvernarea perfectă (există 12 luni în an, 12 seminții ale lui Israel, 12 ucenici ai lui Isus Hristos), numărul 13 este cifra răscoalei, a apostaziei și a dezintegrării (Geneza 14:4; Geneza 17:25), iar numărul 40 este cifra ordinii în încercările sau întreprinderile umane (40 de ani în pustie, 40 de zile de post și rugăciune).

          În ştiinţa modernă, pe măsură ce mecanismele vieţii sunt mai bine înţelese, se vede tot mai clar că procesele aleatoare nu pot explica apariţia şi dezvoltarea unui număr mare de mecanisme şi procese de bază, datorită cărora viaţa există. Toate conduc spre ideea că universul este rezultatul unui proiect inteligent. Constanta cosmică universală care ține echilibrul în cosmos este 137. Aceasta ne vorbește despre faptul că Dumnezeu este Cel care a creat universul și îl ține în echilibru (cifrele 1,3 și 7 sunt asociate cu divinitatea). Valoarea numerică a constantei structurii fine α sau „puterea interacţiunii electromagnetice” este 1/137, luându-se în calcul viteza luminii, sarcina elementară (valoarea absolută a sarcinii electrice a electronului), constanta Plank şi permeabilitatea vidului. O astfel de constantă nu are unităţi de măsură, este un număr pur şi este esenţială pentru înţelegerea legilor universului. Majoritatea fizicienilor consideră că acest număr exprimă o ordine mai profundă a universului.

          Cel mai mare merit al gematriei (știința care asignează valori numerice unor nume, construcții de cuvinte sau fraze) este faptul că certifică inspirația divină a Bibliei. Mintea omenească sau hazardul nu pot produce o asemenea armonie a numerelor. Doar Dumnezeu este capabil de acest lucru.