(33) Principii de interpretare a Bibliei - Tehnici de scriere din Antichitate
Autor: Mureșan Cătălin  |  Album: Unicitatea Bibliei  |  Tematica: Apologetica
Resursa adaugata de muresan_catalin85 in 12/06/2026
    12345678910 0/10 X
(33) Principii de interpretare a Bibliei - Tehnici de scriere din Antichitate

          Trebuie să ținem cont de unele tehnici de scriere din Antichitate, pentru a interpreta corect pasajele mai dificile ale Bibliei. Un subiect poate fi redat pe scurt și apoi reluat în detaliu în pasajele următoare. În capitolul 38, profetul Ezechiel ne prezintă războiul lui Gog, în timp ce în capitolul următor el ne oferă mai multe explicații despre acest eveniment. În același mod, Moise ne prezintă un rezumat al actului de creație a lui Dumnezeu, în Geneza 1:1-2:3, iar apoi oferă mai multe detalii despre acest lucru, în Geneza 2:5-25. Această tehnică era des întâlnită în Antichitate, în literatura semitică, așa cum confirmă și cercetătorul Vechiului Testament, Gleason Archer. [1]

          Unii critici ai Bibliei afirmă că există două versiuni diferite ale istoriei creației, care se contrazic. Astfel, în Geneza 1 ni se spune că animalele au fost create înainte de oameni, în timp ce Geneza 2:19 susține, aparent, că animalele au apărut pe pământ după oameni. Dificultatea din versetul Geneza 2:19 este dată de forma la trecut a verbului „a face”. Traducerea KJV folosește perfectul compus („a făcut”) pentru a ilustra timpul trecut. Însă traducerea NIV (New International Version) și traducerea lui Tyndale (care a apărut înainte de KJV) utilizează mai mult ca perfectul în această situație. Mai mult ca perfectul exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni trecute. În această situație, autorul Genezei ne sugerează că animalele care au fost aduse la Adam pentru a primi un nume au fost create cândva în trecut, însă acestea nu au ajuns imediat înaintea lui Adam. Într-adevăr, primul capitol al Genezei ne prezintă istoria creației lumii în ordine cronologică. Însă al doilea capitol nu ține cont de cronologie, ci descrie în detaliu doar anumite secvențe ale creației. Acest model de narațiune apare de mai multe ori în cartea Geneza. De exemplu, Geneza 11 îi prezintă pe urmașii lui Sem împreună cu familiile lor. Dar Geneza 12 se focalizează pe o singură familie, din care fac parte Terah și Avram.

          Mai multe cuvinte sau expresii pot fi reluate în ordine inversă. Acest procedeu se numește chiasm și era folosit frecvent în Antichitate de către numeroși autori clasici, precum Tacitus. [2] O asemenea structură textuală era mai ușor de memorat și de transmis în cultura orală. De aceea, Biblia folosește uneori această tehnică. De exemplu, cartea Geneza are foarte multe chiasmuri în structura ei, printre care și unul referitor la timpul de așteptare a lui Noe, în perioada potopului (Geneza 7:4 – Noe așteaptă 7 zile pentru a intra în corabie; Geneza 7:10 – potopul începe după 7 zile; Geneza 7:12,17 – plouă timp de 40 de zile; Geneza 7:24 – apele sunt mari pe pământ timp de 150 de zile; Geneza 8:1 – Dumnezeu își aduce aminte de Noe; Geneza 8:3 – apele încep să se micșoreze pe pământ după 150 de zile; Geneza 8:6 – Noe deschide fereastra corabiei după 40 de zile; Geneza 8:10 – Noe așteaptă 7 zile după porumbel, care se întoarce la corabie; Geneza 8:12 – Noe așteaptă alte 7 zile după porumbel, dar acesta nu mai revine).

Bibliografie:

[1] Gleason Archer, A Survey of Old Testament Introduction, 1964, p. 118

[2] Welch, J. W. , Chiasmus in Antiquity, 1999, p. 264  

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 28
Opțiuni