Bătrâni din România
Autor: Alexandrina Tulics  |  Album: Anotimpuri  |  Tematica: Misiune
Resursa adaugata de sanda_tulics in 07/12/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 6 voturi
Bătrâni din România

     Bătrâni din România

   Treci pe lânga ei - cu privirea lovită de suferinţa ce-i poartă în colţuri, sub streaşini, ganguri, scări de blocuri... sunt ca nişte ''păzitori neplătiţi'' ce vin cu regularitate la postul în care sărăcia i-a tocmit. Nu te privesc insistent, nu-ţi reproşează din priviri căci ''plasele" îţi sunt pline cu mâncare abia cumpărată, nu  murmură, nu cer... ci stau acolo... şi-şi aşteaptă ''îndurarea'' celui de lângă el - mai bine îmbrăcat, mai sigur pe el, azi şi mâine, mai ''norocos'' - îşi zic ei.

   Te grăbeşti, îi ignori, sau te opreşti... ? Asta numai ţie îţi aparţine! Mâine poate, dacă unul sau câţiva dintre ei nu vor păşi în lumea  ce le poate fi o adevarată salvare, o să-i găseşti... tot acolo... ''uitaţi'' în frig, ducându-şi sărăcia şi neputinţa ca pe o sentinţă greu  de ispăşit la adâncile lor bătrâneţi.

   I-ai recunoscut? Bătrâni din  România!

   Cei cărora le suntem rude de sânge, fraţi, surori; acei ce formau puterea ţării în urmă cu ani... Aceştia sunt ''decorul'' real al ţării în care unii trăiesc numai pentru ei şi familia lor. Bătrânii nu trebuie ''să plătească'' licăritul strălucitor al luminiţelor din vitrinele aranjate de sărbătorile care se apropie. Ei sunt ''primii'' care au simţit mirosul cozonacilor şi al pâinii calde, al tuturor bunătăţilor căci... pe lângă ei, trec patronii cu marfa de sărbători, avuţii, cu plasele pline... copii răsfăţaţi de părinţi, tineri inconştienţi de durerea lor...

   Dacă te opreşti, le vorbeşti, îţi vor spune despre toţi, despre tot ce văd şi nu mai trebuie să te uiţi la ''Ştiri'', nici la cât costă o pâine! ... Grija căldurii n-o mai ţin căci ei sunt... veteranii străzii, mai  ales când e (măcar) puţin cald, afară. Sunt ai guvernelor - perdanţi, ai reclamelor de sărbători pentru o faţă mai omenoasă, sunt ai străzii, ai mei şi ai tăi caci, cu ''Domnul să te binecuvinteze! '' pe care-l rostesc când le  întinzi mâna, poţi trece oricând în lumea  veşniciei, pe care aici o visezi  în confort, sub brad, rugăciuni, familie, căldura socială, în biserică.

   Sunt un simbol al dragostei pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu să-I înţelgem jertfa.


În ţara mea, bătrânul stă în poartă şi cerşeşte

şi plânge-amar de foame... tot mai des posteşte...

îi curg pe-obraz, lacrimi-fierbinţi.

Batjocoriţi, sărmanii 'noştri părinţi,

Îşi numără-un bănuţ în palmă,

pentru-un dumicat sărac...

... Iar ''la palat'', vrăjmaşii ţării, în aur se distrează,

după cum le e, pe plac.

În ciocnit - pahare, spirt -spumos,

cu un ton grav, morocănos;

''Sătulul'' mai anunţă o scumpire,

în ţara mea căreia nu îi merge bine,

... cu bătrânii plânşi în poartă,

unde-n foamete şi  sărăcie, viaţa-i poartă.

Plânsul lor? E o... colindă ce-ar schimba-o-n bucurie...

 

Eseu oferit rubricii: știri, secția Misiune. , neobosiți în lucrarea lor și nouă, tuturor.

Alexandrina Tulics


Multă pace. Trist, foarete trist.

In tara mea, batrinul sta in poarta si cerseste

si plinge-amar, de foame ...tot mai des posteste...

ii curg pe-obraz, lacrimi-fierbinti,

Batjocoriti ,sarmanii 'nosti parinti,......Aș mai spune ceva dar nu mai am cuvinte...Trist, foarte trist..
Adăugat în 07/12/2013 de statornicul
Lucrarea cred ca ni se adreseaza fiecaruia dintre noi; am vazut cu mare bucurie ca cei de sectia Misiune se ocupa cu harnicie pentru strangerea de ajutoare, dar ce facem noi, ceilalati, cum raspundem chemarii si mobilizarii la care suntem solicitati? Daca populatia Romaniei ar cunoaste Sfintele Scripturi ar citi si ar intelege ca este o datorie ca fiecare familie sa se ingrijeasca de cei sarmani; mila si darnicia raman totusi niste mari lipsuri si lucrarea porneste desigur, de undeva de sus... anul trecut, inainte de Sarbatorile de iarna, aflandu-ma in autogara Pitesti unde asteptam autocarul de Suedia, in fata mea s-a postat un barbat intre doua varste, care mirosea greu, era prost imbracat, nebarbierit, slab, incercanat, cu o incaltaminte subreda pentru acea perioada... la inceput m-am speriat fiind singura dar el mi s-a adresat foarte respectos, intrebandu-ma unde merg si apoi spunandu-mi "daca mergeti la copii, cred ca le duceti si multe bunatati de mancare... poate ceva carne de porc, sarmalute... (si ce mai ingaima el...); "da, le-am pregatit din toate cate ceva sa ne bucram impreuna de mancarea traditional romaneasca" i-am spus eu... omul era destul de bine pregatit, stia sa dea amanunte despre situatia economica si despre geografia multor tari, aveai ce discuta cu el; era insa tare nefericit, sotia l-a parasit si dat afara din locuinta (avea el desigur si pe-ale lui!); a fost dat in somaj de la servici, il terminase si pe acela, si ramasese un om al strazilor, isi avea domiciliul in autogara din Pitesti; l-am intrebat daca nu exista nici o mana intinsa de undeva si mi-a explicat ca a cautat peste tot dar nimeni nu-l ia in seama...?! traieste din mila salariatilor si a oamenilor ce se perinda prin autogara; baie nu mai stia de cand nu si-a facut; cu hrana, in perioada sarbatorilor de iarna nu era o asa mare problema caci atunci multi intind mana spre cei saraci dar ce sa se faca omul nostru cu zilele restului de an cand era uneori total ignorat... da, iata am oferit si eu un exemplu care intareste foarte bine cele expuse noua prin acest eseu; sigur, sunt zeci de cazuri asemantoare... si chiar daca nu-i intalnesti pe strazi, ci stau in casutele lor ori in azile (aici este desigur mult mai bine!), multi dintre ei au parte de acelasi regim al ignorantei si indiferentei... personal, am intalnit si un astfel de caz, o batrana ce avea curentul taiat din cauza neplatii, folosea cracute din pomisorii din curte pentru incalzit, nu-si mai putea face curat sau mancare, spala, ingriji... am gasit-o in agonie atunci cand m-am dus prima data la dansa... slaba piele si os, avea niste lapte batut cu iz urat si un colt de paine mucegaita; pe masa si imprejur excremente de soareci... si descrierea ar putea continua... facea parte dintr-o familie numeroasa, destul de bine material, dar fiecare isi vedea de ale lui... o lasesera pesemne in grija lui Dumnezeu... uitand ca de fapt El lucreaza tot prin noi, oamenii... si exemplele ar putea continua; depinde ce vom invata din cele scrise, noi toti care ne numim crestini! Fiti binecuvantata pentru aceste semnale de alarma.
Adăugat în 07/12/2013 de floridinmaracineni
Acest eseu trebuie comentat prin fapte și Dumnezeu să ne ajute și să te răsplătească, sora Sanda dragă, ești mereu atentă la nevoile altora, Domnul să te binecuvânteze.
Adăugat în 07/12/2013 de ana_haz51
Domnul sa le dea credinta tuturor batranilor din Romania, ca sa aiba soarta lui Lazar!
Adăugat în 07/12/2013 de loredanam
Doamne ajută-i pe toți bătrânii lumii să Te caute pe Tine din toată inima pt. că oricine caută pe Domnul Îl găsește, pt. că El i se descoperă personal și oricine are pe Domnul are tot ce-i trebuie pt. a fi fericit în vecii vecilor!
Adăugat în 08/12/2013 de Ioanhapca
Pacea Domnului ! Este destul de trist, aceast tablou pe care cu durere mi-l imaginez. Am scris ceva asemănător, in urmă cu câteva zile. Pură coincidență. Domnul să se îndure de poporul român.
Domnul Isus să vă binecuvânteze !
Adăugat în 10/12/2013 de viorel1977
Statistici
  • Vizualizări: 2247
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 6
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni