Mi- e dor de ei… Alexandrina TulicsAlbum Așteptări… nu știam unde să -mi așez acea parte din copilărie care se separa de abuzurile comunismului în care intrase România copilăriei mele… vagi amintiri cu mobile, oameni așezați sufletește în rutina zilnică, cu știrile comerciale, politice spuse cu...

Viața este haina însuflețită pe care o primim la naștere. Ea crește odată cu noi, îmbrăcând formele maturității vârstei și înțelepciunii primite. Unii, o îmbracă cu bucurie, adăugându-i frumuseți darului primit, alții o detestă distrugându-i frumusețea, valorile prin gândire și comportament,...

   Oameni, cărți, Carte!    Alexandrina Tulics-Oază   Cărțile au miros ca și oamenii…dintr- un colț al ferestrei deschise spre stradă, venea un miros de cărți bune și citite, astfel că, după ce stătu puțin pe ganduri, se hotărî să bată în poartă și auzi că cineva își trăgea pantofii...

   Narcisismul... prea iubirea de sine   Alexandrina Tulics-album Anotimpuri    Narcis (nume ales la întâmplare), este tânărul actual, participant la festivalurile care-i cheamă pe tineri la un mod diferit de viață, foarte diferit de al nostru, generația mea.    Tinerii ca el dau buzna pe ușile...

   Trece anul!    Alexandrina Tulics- album Anotimpuri   Beteala pe brazi... ca urma melcilor ce -și arată umblarea...    Câteva zile mai ține îmbulzeala în fața vitrinelor strălucitoare, a bucatelor gustoase, a felicitărilor negândite tot anul dar care acum îi aduce ''în drag" pe cei pe care nu...

Garoafa roșie Alexandrina Tulics ... fulgi topiți se preling pe fereastră, adunându-se în colțul din dreapta, contopindu-se într-un buchețel de luminițe ce rămân astfel doar atât cât să-mi aduc aminte de mânuța ce ținea floricelele culese și prinse într-un buchet de rară frumusețe. Era un vis...

      Fiorii iei românești... Mă văd cu tichetul de pâine în mâna transpirată, pe care-l dădeam vâzătoarei, Tanti Oti, care mă privea peste ochelari întrebând-mă:    - De când stai la rând?    O priveam, orientându-mă după copiii care se întorceau cu ghiozdanele în spate spunându-i:  ...

   Mama, loden, brâdușe de toamnă   Mama nu era decât rar îmbrăcată elegant; nu avea mâini pentru poșetă, că-i erau “pline de copii”.    Eram cinci: patru fete și un băiat cărora-și dăruise mâinile, brațele, noi fiind “ poșetele mamii”.    Era frumoasă, cuminte, serioasă și...

   Vara își așteaptă plecarea...    Ții strâns în mână foi scrise cu dansul colorat în aramă și aur, nepotrivindu-se cu țesătura covorului încă verde.    Ai vrea să scrii cu rapiditatea veverițelor ce se atârnă disperate de crengi când, nuci miezoase le scapă, obligându-le la acrobații,...

   Oameni, cărți, Carte!    Cărțile au miros ca și oamenii…   Dintr- un colț al ferestrei deschise spre stradă, venea un miros de cărți bune și citite, astfel că, după ce stătu puțin pe gânduri, se hotărî să bată în poartă și auzi că cineva își trăgea pantofii neîncălțați până...

   Un OM duce grea povară   Când ne-ai trimis pe pământ, umerii erau acoperiți de aripile nevăzute ce ne duc în înalt; ochii aveau lacrimile închinării, inima plină de dorința laudei, iar sufletul era curcubeul care-și trăia în fericire fiecare culoare.    Ningea în noi cu fulgi calzi, vorbele...

      Aripi albe   Am văzut aripi albe!    Da, sunt aceleași aripi pe care le găsesc în fiecare dimineață pe pragul ușii cu fața spre răsărit, care mi-au fost lăsate să mi le pun când ating suferinți, întind mâinile cu pâine unora, mângâi lacrimile și se odihnesc pe umerii zbuciumați de...

   Aripi albePuțin înainte de plecarea anului, pene albe și-au întins fețele să-mi scriu pe ele dorințe pentru anul în care vom intra. Nu am scris atunci, fiind captivată de albul lor, bunăvoința de-a mă lăsa să scriu. ... visam azi-noapte că veniseră aripi mari, albe, în care am recunoscut penele...

   PE URMA FERICIRII...    Țin strâns buchețelul de flori, pășesc emoționată să-l dăruiesc fericirii. Demult nu m-am mai gândit la ea și simțindu-mă jenată, am adunat câteva fire din florile dragi 'mici sori' cum îmi place să le numesc, pe care le-am îmbrățișat în flori de busuioc...    Am...

   Toamna mea cu haine -aur   A început dansul frunzelor cu fețe arămii, transformate în broșe de aur pe care le țin în mâini și nu sunt hotărâtă cum să-mi împodobesc cu ele părul, să le port ca brățări de aur ceresc  sau pe umeri unde au ales să se odihnească.    Cred că vântul e...

   Înflorește Rugi! Alexandrina Tulics-album Curcubeie       Spală-te în rănile Mielului de funinginea vorbelor spuse cu foc...    Nu sta în calea celor care se împiedică de tine, atunci războaiele lor vor fi apuse. Bucură-ți sufletul în răsăritul și apusul soarelui!    Bea din vinul cel vechi...

    Limba română este pasărea pe care am primit-o la naștere, cuibărită în cămășuța de unde i se vedeau penele: roșii, galbene, albastre. Și-a aranjat locul de câteva ori, apoi s-a așezat peste inimă să fie cât mai comfortată, să o acopere bine, să-i poarte emoțiile, gunguritul și fiecare...

   Poetului Grigore Vieru   Eu am umblat în urma lui ce purta în mâini pâine, busuioc, crăițe și stânjenei...    Nu mă știa că-l țineam de fratele mai mare la inimă, minte, suflet...    Îi iubea pe cei pe care nu-i cunoșteam, dar scria despre ei cu litere înlăcrimate, despre cei care trăiam...

   Mama   Alexandrina Tulics - Pâine Din Țăst   Când ostenea sau o pridideau gândurile, se așeza cu mâinile în poală, privindu-și-le, parcă vorbind cu ele, într-o tăcere odihnitoare... așa se vedea după fața-i ce nu lăsa să se vadă expresii deosebite.    Își mișca lent degetele, rămânea...

   Anul vechi și Anul nou   În turla timpului, anul cel vechi mai respiră câteva ore, obosit, cu pași grei, omătiți de albul zăpezii călcate sprinten de căprioare ce arată ca săgețile trase și ajunse departe.    Trag aer în piept, curat, rece, sățios și cred că el mă poate ajuta să-mi satur...