Slava Domnului (72)

   Galateni 5:16-17. „Eu vă spun să umblați conduși de Spirit (Duh); și astfel nu veți mai satisface dorințele (rele ale) naturii voastre (umane) păcătoase. 17. Această natură umană existentă în viața trăită pe pământ, are aspirații contrare Spiritului; iar aspirațiile (dorințele) Spiritului sunt opuse celor pe care le manifestă această natură păcătoasă a omului. Deci ele reprezintă două tendințe rivale, astfel încât nu puteți face tot ce doriți.” (NTR)

   Noi toți ne-am născut pe pământ cu „natura păcătoasă”, care are rădăcina în cel care a înșelat omul cu pomul cunoștinței, adică satan. După despărțirea omului de „scânteia dumnezeiască, omul nu a mai rămas duh, suflet și trup, ci doar „suflet și trup”. Și până astăzi așa este omul născut fizic pe pământ. Duhul lui Dumnezeu conducea omul înainte de cădere, dar apoi, a rămas suflet și trup care a învățat în timp să se conducă după noile învățături ale noului stăpân, care astăzi stăpânește pe pământ, diavolul. Natura (ori firea) dumnezeiască nu mai era, ci natura păcătoasă. Însă la Cruce Dumnezeu prin Preaiubitul Fiu Isus Hristos, a murit îngropând omul adamic și a înviat aducând Viața Lui din nou în om, natura Lui, natura dumnezeiască, fiecărui om adamic, care -crede- această grozavă lucrare de moarte și înviere a lui Isus. Prin înviere Hristos Și-a instaurat Împărăția Lui pe pământ. Unde? În inima mea și a ta! Asta înseamnă -născut din nou, în Hristos-. Acum împărăția luată prin abuz de satan, are un Rival. Acesta este Isus Hristos care a adus la Cruce Împărăția Lui, dând celui ce crede în El, autoritatea furată de satan de la om în Eden. Satan nu mai stăpânește peste „omul nou” din Hristos, ci omul nou are autoritate pest el. Duhul Sfânt conduce prin natura Lui, iar satan prin natura lui. Sunt două împărății în conflict. În versetul de mai sus Pavel ne spune să umblăm conduși de Duhul și -astfel- nu vom împlini faptele firii vechii adamice și păcătoase. În împărăția lui satan, SLAVA este a omului. În Împărăția Duhului Sfânt SLAVA este a Domnului și asta Împărăție noi trebuie să o vestim acum și aici, pentru că Hristos este Împăratul ei, care împărățește după Voia lui Dumnezeu de la creație și până la venirea Lui ca Mire pentru Mireasa Lui. Bucuria în Slava Domnului Isus este nemaipomenită. Aici nu mai poți face tot ce dorești, tot ce natura adamică ar dicta  pentru noi, iar viața, care o trăiam înainte de nașterea din nou, deja s-a sfârșit. Nu poți, nu poți face tot ce vrei, nu, nu. De ce? Duhul Slavei Domnului locuiește în noi și noi ne înnoim mintea mereu, mereu cu El, în orice circumstanțe am fi și avem întotdeauna soluțiile Adevărului, pentru trăire și umblare în Duhul. Mai mult, nu este plăcere pentru lucrurile firii vechi, ci plăcere pentru lucrurile Duhului, cu care ne desfătăm viața în fiecare zi. Asta-I Slava Domnului pentru veșnicie și fii de Dumnezeu o iubesc și o trăiesc. Amin! (Va urma)