Slava Domnului (52)

   Când eu și cu tine, am fost „născuți din nou”, Slava Domnului Isus Hristos ne-a, acoperit, ne-a luat în El și cu El, în locurile cerești, în Dumnezeu, suntem în Hristos și El în noi, în duh, suntem făpturi noi, ființe duhovnicești, fii de Dumnezeu. Știm că în Duhul nu există bărbați și femei, ci doar fii care Dumnezeu i-a droit să-i facă, pentru părtășia cu El în cer, duhovnicești. Acești „fii”, cerești locuiesc pe pământ în trupuri de carne și au un suflet pe care Dumnezeu prin Fiul Său l-a înfiat în familia Lui. Acest suflet (minte, sentimente, voință) a fost cumpărat de Tatăl cu cel mai scump preț, fiindcă este asemănat cu „o comoară” ascunsă într-o țarină și asta este în fiecare din noi, o comoară, iar în grădină, în sufletul nostru, care a fost invadat de răul celui rău din Eden, zeci de ani la fiecare pas. Au crescut buruienile și prostiile lumii. Acum ce fac „fii” lui Hristos, sfințiți, neprihăniți în duh și plini de orice rău posibil în suflet și trup, Maria și Ion? Până aici identitatea noastră era de păcătoșii lui Adam, care toată ziua auzea religia spunând nu pune mâna, nu gusta, nu face rău astăzi, dar de mâine din nou continua aceleași rele…. În duh suntem „desăvârșiți”, cum vom fi toată veșnicia. În suflet ne desăvîrșim cu fiecare încercare de curățare a grădinuței sufletul nostru și înlocuirea celor vechi din Adam, cu cele noi din Hristos, al doilea Adam. Am descoperit că, chiar Ap. Pavel a trecut prin acest process de pocăință, adică schimbare a minții. Într-o misiune a lui cu mai mulți tovarăși, Ioan zis Marcu, s-a despărțit de ei întorcându-se înapoi. Altădată Pavel și Barnaba voia să vadă frații…. Pavel dă dovadă de imaturitate:

Fapte Ap. 15:37-39. „Barnaba voia să-l ia și pe Ioan, numit Marcu. 38. Pavel considera însă că nu este potrivit să-l ia cu ei pe acela care îi părăsise în Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor. 39. Și s-a iscat o așa neînțelegere, încât s-au despărțit unul de celălalt; ----Ce dovadă de dragoste dădea Pavel? Sau certat, nu l-a iubit pe Marcu…. Cum era? Era în proces de pocăință, schimbare a minții. Apoi să-l vedem pe Pavel!

   Romani 15:1-7.” Noi, care suntem tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne facem pe plac nouă înșine. 2. Fiecare din noi să-i facă pe plac aproapelui în ce este bine, spre zidire. 3Căci nici Hristos nu Și-a făcut pe plac Lui Însuși, ci, după cum este scris: Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine. 4. Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care le aduc Scripturile, să avem nădejde. 5. Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea aceleași gânduri unii față de alții ca și Hristos Isus, 6. pentru ca împreună, cu o singură gură, să-L slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. 7. Așadar, acceptați-vă unii pe alții, cum și Hristos v-a acceptat pe voi, spre slava lui Dumnezeu!” -------Aleluiaaa, altul Pavel. A avut loc o pocăință de minte schimbată, sentimente de Dragoste și o voință divină, cristică. Dar cine l-a schimbat? Eu cred că Evanghelia prin Duhul, l-a umplut de Hristos devenind tot mai mult asemenea cu El, în gândire, trăire și umblare, iar Roada Duhului a reușit să rodească în viața lui, -„Hristos”-. Care-I roada mea și a ta? Ne aliniem, ne maturizăm, creștem, ori batem pasul pe loc, de niște păcătoși iertați, care tot mărturisec păcatul și-l fac iar? Amin! (va urma )