Scrisoare către tine

     Te-am cunoscut într-o perioadă în care încercai să pari puternic, dar în ochii tăi se vedea că duci mai mult decât spui. Nu ai fost genul care să-și deschidă ușor inima, dar tăcerea ta spunea destule. Am observat că te lupți uneori cu tine însuți. Că sunt gânduri pe care nu le spui nimănui. Că sunt zile în care zâmbești, dar în interior e oboseală. Și alte zile în care pur și simplu nu mai ai chef să explici nimic.

    Știu că îți dorești să fii înțeles. Să nu fii judecat după aparențe. Să existe cineva care să vadă mai adânc decât greșelile sau deciziile tale de moment. Și mai știu că, în același timp, îți dorești să te ridici, să nu rămâi acolo unde te doare. Poate nu spui asta des, dar cauți liniște. O liniște care nu vine doar din afară, ci din interior — dintr-o inimă împăcată, dintr-o direcție clară, dintr-o pace pe care încă n-ai reușit s-o găsești pe deplin.

Vreau să-ți spun ceva simplu: nu ești uitat. Nici de oameni, dar mai ales de Dumnezeu. Chiar dacă uneori te simți departe sau neânțeles, nu ești invizibil.

      Știu că sunt lucruri pe care le-ai fi făcut altfel dacă ai fi putut da timpul înapoi. Știu că sunt momente în care te întrebi dacă mai are sens să continui la fel. Dar tocmai acolo, în întrebările astea, începe uneori schimbarea.

Nu trebuie să te prefaci înaintea lui Dumnezeu. Nu trebuie să pari mai bine decât ești. El vede oricum totul, dar nu te privește cu respingere. El te cheamă la El.

Iar chemarea Lui nu apasă, ci ridică. Nu te cheamă să te pierzi, ci să te regăsești în El.

     Poate că până acum ai încercat multe direcții. Dar există un moment în care omul înțelege că nu mai are nevoie de încă o încercare, ci de o ancoră. Scrisoarea asta nu este o judecată, ci o atingere: nu te opri din căutare, dar caută în locul potrivit. Nu te închide, dar deschide-ți inima acolo unde chiar poate fi vindecată.

Pentru că viața ta nu este scrisă doar de trecutul tău, ci poate fi reașezată de Dumnezeu într-un mod nou.

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)