„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor; Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

Corabia descurajării înaintează greu. Vântul pare potrivnic, cerul este întunecat, iar fiecare val pare mai mare decât cel dinainte. Cei aflați la bord sunt obosiți și se întreabă dacă vor mai ajunge vreodată la liman.

Așa arată uneori și viața credinciosului. Pot veni boala, pierderea unei persoane dragi, dezamăgirile, lipsurile sau rugăciunile care par să rămână fără răspuns. În astfel de momente, credința este încercată, iar descurajarea încearcă să ia locul speranței.

Totuși, Dumnezeu nu ne-a promis o mare lipsită de furtuni. El ne-a promis prezența Sa. Chiar și atunci când valurile lovesc cu putere, Domnul rămâne alături de cei care se încred în El. El nu părăsește corabia vieții noastre și nu Își retrage mâna de la cârmă.

De multe ori, furtunile ne învață lecții pe care marea liniștită nu ni le-ar putea preda. În mijlocul încercărilor învățăm să ne rugăm mai stăruitor, să ne încredem mai mult în Dumnezeu și să descoperim că harul Lui este suficient pentru fiecare zi.

Atunci când apostolul Petru și-a luat ochii de la Domnul Isus și a privit la valuri, a început să se scufunde. Dar în clipa în care a strigat după ajutor, Domnul l-a apucat de mână și l-a ridicat. La fel lucrează și astăzi. Când slăbiciunea noastră Îl întâlnește pe Hristos, descurajarea începe să lase loc nădejdii.

Poate că furtuna nu se va opri imediat, dar Dumnezeu ne va da puterea să trecem prin ea. El transformă încercările în lecții de credință și ne conduce, pas cu pas, spre limanul pregătit pentru cei care rămân statornici în El.

Când trec prin furtunile vieții, îmi ațintesc privirea asupra valurilor sau asupra lui Hristos, Cel care are putere să liniștească marea și să-mi întărească inima?