Trudă vs. odihnă
Autor: Maria Nechita  |  Album: Ploaia târzie  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Maria18 in 03/08/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Truda este câștigul păcatului necredinței lui Adam în cuvântul Creatorului său, rodind neascultarea de porunca Lui, pricinuindu-i căderea de la fața lui Dumnezeu și alungarea lui din prezența pomului vieții, care îi dădea odihnă și bucurie în viață în fiecare zi, trăind binecuvântare, pace, bucurie, și tot ce era bun, era pentru el. Însă când a pierdut odihna, pacea, bucuria, atunci truda și-a făcut apariția, iar frica, rușinea, durerea... au împânzit viața lui și până în zilele noastre ”truda” este cea care apasă și robește viața omului pe pământ. 
     
Dumnezeu însă avea soluția reabilitării omului, și a intrării lui din nou în odihnă. Odihna despre care vorbește El nu înseamnă inactivitate și nici lenevire. În Vechiul Legământ era vorba despre odihna Sabatului, în care era interzisă orice acțiune, și fiecare trebuia să se odihnească. Era o zi sfântă. Dumnezeu promisese poporului o țară binecuvântată, în care aveau ocazia să se odihnească și să se bucure de belșugul ei fără trudă. Însă au ratat-o din pricina necredinței și răzvrătirii lor, trudind degeaba. 
   
Și noi avem o promisiune măreață, aceea de a intra în odihna Lui. Evrei 4:9 și 11a.
  
”Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” ”Să ne grăbim să intrăm dar în această odihnă..”
  
Este dar o întrebare mare: Cum se face că este de atât de puțină, și în multe cazuri chiar lipsește, ”odihna” la care ne-a chemat Hristos, ca popor al Său?? Și domnesc în viața copiilor lui Dumnezeu îngrijorarea, depresia, boala, frica, cearta.... lucruri în care nu poți să ai odihnă. Zeci de ani am trăit în aceste lucruri, fără să știu că este o ”odihnă” de care putem să avem parte acum și aici. Ce puteam să spun oamenilor din jur despre odihna lui Hristos, când eu nu o aveam?? Eram trudită și împovărată, așteptând să scap de viața aceasta și să fiu cu Domnul. Oare asta vrea El de la copii Săi?? Nuuuu!!
  
Ceea ce ține ne ține pe noi, copiii Domnului, trudiți și împovărați este că nu am avut învățătură autentică despre lucrarea Domnului de la cruce și nu ne-am cunoscut identitatea de fii și fice. Nu am fost învățați despre trăirea prin credință, care ne poate face biruitori în Numele lui Isus, ne poate face oameni liberi. Nu liberi de a face păcat, cum zic unii, ci liberi de trudă și legături.
   
Trăirea în odihnă necesită învățătură corectă și echipare cu armura Duhului pentru a ști să lupți în lupta spirituală din odihna lucrării terminate a lui Isus de la cruce. Când nu lupți pentru biruință, ci din biruință, atunci te odihnești luptând și nu ți-e frică, nu intri în depresii, ai pace și mai mult, ai bucuria câștigării războiului.
  
Este cea mai mare bucurie odihna lui Hristos. O avem, am intrat în ea și o experimentăm în fiecare zi, în toate lucrurile. Învățăm să umblăm, să lucrăm, să vorbim, să trăim din odihnă și în odihnă. Este benefic pentru noi în mântuire, sănătate, prosperitate și pentru zidirea Împărăției lui Hristos pe pământ. 
  
Doamne Tată, asta-i dragostea Ta pentru noi, să intrăm și să trăim în odihna Fiului Tău câștigată la cruce. Mulțumim!!
  
 
 
 
   
Partea uşoară din creştinism este că ştim ce avem de făcut. Partea grea este că trebuie să facem ceea ce avem de făcut. Imaginaţi-vă odihna unui creştin care ştie ce are de făcut ,dar nu se atinge nici cu degetul cel mic de ceea ce ştie că are de făcut. Creştinul acesta are o odihnă- lene izvorâtă din întunecimea minţi lui.
De unde ştiu lucrul acesta? Ştiu pentru că; dacă un creştin nu face ceea ce stie că are de făcut ,ajunge de şapte ori mai întunecat la minte ca înainte. Ajunge atât de întunecat încăt se crede bogat, când în realitate e sărac. Se crede fericit, când în realitate e nenorocit. Se crede luminat ,când în realitate e orb. Se crede îmbrăcat cu haine albe, când în realitate e gol. De aceea eu ştiu că odihna vine în mod natural după ce creştinul face ceea ce ştie că are de făcut. Un crestin adevarat; nu are odihna ca Boaz, pana nu face cea ce stie ca are de facut.
,, Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi* învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit** cu inima; şi† veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci* jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
Adăugat în 04/08/2016 de pascaioan
Domnul Isus are copii (oi, oițe mielușei), fii și fice. Identitatea acestora este duhovnicească, în duhul lor sunț făcuți desăvârșiți, au un suflet și locuiesc într-un trup. Faptele lor sunt pregătite de Isus, ei doar umblă în ele și de aceea nu se trudesc făcând binele, îl fac din odihnă și atunci când întâmplări, atacuri neprevăzute apar, le dau toate Domnului, El este Cel ce le poate rezolva și duce, iar copii și fii Săi, aleg să nu se îngrijoreze de nimic știind că El a biruit la cruce pe satan și asta ne dă biruința de a înțelege și a alege atitudinea corectă în situații, în care și după care rămâi liniștit, odihnit și biruitor. Cât despre creștinii despre care ziceați dv. este adevărat, pentru că creștinii sunt de multe feluri. E drept printre ei trăiesc și fii și ficele Regelui, dar aceștia se odihnesc. De aceea este chemarea făcută: să ne grăbim să intrăm în odihna LUI, ca să nu ne pomenim veniți prea târziu, ori să cădem în aceeași pildă de neascultare ca evrei.
Adăugat în 04/08/2016 de Maria18
Da, acestă odihnă de faptele firii pământești este poate cel mai des pomenită într-un fel sau altul, sub o formă sau alta în multe din zicerile și scrierile noastre dar experiența practică face totdeauna diferența și credința vie se vede tocmai din faptele care izvorăsc din pacea pe care o avem, din siguranța și liniștea sufletului....cred că meditația aceasta cuprinde foarte bine aspectul și vorbește cu greutate, Doamne ajută-ne să luăm aminte! Ziditor și constructiv. Domnul să vă binecuvânteze
Adăugat în 04/08/2016 de Ioanhapca
Mulțumesc frumos și la fel să fiți și dv. binecuvântat, tot mai mult.
Adăugat în 06/08/2016 de Maria18
Diferenţa între un ucenic bun şi unul ne bun este că, ucenicul bun îşi dă toată silinta să împlinească; cu credinţa fapta, cu fapta cunostinţa, cu cunostinta înfrânarea, cu înfrânarea rabdarea, cu rabdarea evlavia, cu evlavia dragostea de fraţi, cu dragostea de fraţi iubirea de oameni. Prin această truda ,ucenicul bun ajunge; la un fel de a fi ,care nu-l lasă sa fie lenes si neroditor. În schimb ucenicul ne bun ajunge sa se odihneasca de toate aceste osteneli inainte de a se osteni în ele si ajunge la un fel de a fi, leneş şi neroditor.
( Comentariu la comentariu fratelui: Dacă ne uitam în dicţionarul limbi române, înţelegem, că firea omului înseamnă: Natura omului , fel de a fi a omului , caracterul omului…. Iar caracterul omului înseamnă: Totalitatea însuşirilor stabile ale sufletului- psihicului unui om. Întrebarea care se pune în dreptul firi omului este: Cum ajunge omul la felul lui de a fi? – La însuşiri stabile ale sufletului sau? Copilul străzi ajunge la felul lui de a fi ,prin învăţătura străzi de care se tine. Copilul neamţului ajunge la felul lui de a fi prin învăţătura neamţilor de care se ţine. Copilul lui Dumnezeu ajunge la felul lui de a fi, prin învăţătura lui Dumnezeu se ţine ……. etc. Faptele izvorâte din felului de a fi, a copilului străzi sunt mai stricate decât faptele izvorâte din felului de a fi a copilului de neamt. De ce? Deoarece învătătura de care se ţine copilul străzi este mult mai stricată decât învăţătura de care se ţine copilul de neamt. La fel faptele izvorâte din felului de a fi a copilului lui Dumnezeu din ultimul veac sunt mai stricate decât faptele îzvorâte din felul de a fi a copilului lui Dumnezeu din primul veac. De ce? Deoarece învăţătura de care ne ţinem noi e mult mai stricată decât învăţătura de care se ţineau ei.)
Soră: UNA, din învăţăturile stricate- nimicitoare care a nimicit harnicia din felul nostru de a fi , este învăţătura, că noi intrăm în odihna veşnică înainte de a intra în vesnicie, de aceea noi ne odihnim de toate ostenelile noastre înainte de a ne osteni. Aşa am ajuns la un fel de a fi; viclean şi lenes. Am ajuns la teorie mai înţelepti decât sapte înţelepţi la un loc(proverbe) iar la practică la fel de nepricepuţi ca nişte copilaş. Dragi mei cine nu face nimic, nu ştie să facă nimic, ca experienţa-priceperea in orce domeniu chiar si in cel spiritual se capătă trudind nu odihnindu-te înainte de a te trudi.
În continuoare mă adresez tuturor fraţilor şi surorilor care vor citi acest comentariu. Nu vă polarizaţi în această polemică de o parte sau de alta, ci mai bine luaţi aminte la ceea ce am spus, dar mai ales la ceea ce voi spune acum:
Frate şi sora orcine ai fi şi orce religie crestină ai avea, te rog să mă crezi ce va spun, că stiu ce spun: Dacă felul tau de a fi , te face sa te odihneşti nepăsator , în felul de a fi, a biserici tale, înseamnă că esti un copil din curvie născut dintr-o învăţătură nimicitoare si trebuie să te nasti din nou din învăţătura neperitoare a lui Dumnezeu, dacă vrei să ajungi la un fel de a fi, ca a Tatălui nostru ceresc.
Te rog să mă credeti , că stiu ce spun. Toate bisericile de azi sunt căzute într-un fel de vieţuire lumesc, mostenit de la înaintaşi nostri stricaţi la minte care au strecutat pe furiş în adunări învătături nimicitoare ,care au nimicit felul nostru de trăire dumnezeiesc. De aceea e nevoie urgentă de o reformă spirituală de o întoarcere la învăţătura neperitoare a lui Dumnezeu, pana mai avem harul pocaintei.
Mai am multe de spus pe această temă dar, am ajuns în rândul înţelepţilor pe care nimeni nu-i bagă în seamă.
Soră vă rog frumos în Numele Domnului Isus să aprobaţi; ca acest comentariu să fie adaugat la comentarii. Vă mulţumesc, în Numele Domnul Isus şi mă rog ca El, să vă intareasca în lucrarea Lui. Amin.
Adăugat în 09/08/2016 de pascaioan
Statistici
  • Vizualizări: 714
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni