Prigoana zilelor de astăzi

Mulți spun că astăzi nu mai există prigoană, pentru că nu mai sunt lanțuri, temnițe sau ruguri ca în vremea primilor creștini. Este adevărat că, în multe locuri, credincioșii nu mai sunt uciși pentru credință. Dar asta nu înseamnă că prigoana a încetat. Ea doar și-a schimbat forma.

Dacă odinioară vrăjmașul lovea trupul, astăzi caută să rănească sufletul. Sunt răni care nu se văd, dar dor adânc. Sunt cuvinte care apasă mai greu decât o povară și judecăți care lasă urme pentru mult timp.

Una dintre cele mai dureroase forme de prigoană din vremea noastră este aceea care vine chiar de la amvon. În loc ca amvonul să fie locul unde Hristos este înălțat, unde Cuvântul lui Dumnezeu este vestit cu dragoste și unde sufletele sunt zidite, uneori el ajunge să fie folosit pentru a răni. Se rostesc cuvinte grele, ironii, aluzii și judecăți îndreptate împotriva celor care doresc să-L urmeze pe Domnul cu o inimă curată. Astfel de vorbe devin adevărate bice pentru suflet. Nu lasă răni pe trup, dar lasă răni adânci în inimă.

Domnul Isus a spus: „Din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.” Dacă un cuvânt poate îndreptăți sau osândi, înseamnă că el are o putere uriașă. De aceea, și prigoana prin cuvinte este o realitate.

Biblia ne avertizează asupra puterii limbii: „Moartea și viața sunt în puterea limbii.” Iar apostolul Iacov spune: „Limba este și ea un foc.” Cuvintele pot ridica un suflet, dar îl pot și zdrobi. Tocmai de aceea, cei care vestesc Cuvântul lui Dumnezeu au o răspundere și mai mare. Scriptura spune: „Frații mei, să nu fiți mulți învățători, căci știți că vom primi o judecată mai aspră.”

Domnul Isus a avertizat că încercările nu vor veni doar din afara credinței, ci și din mijlocul celor care cred că Îi slujesc lui Dumnezeu: „Vă vor da afară din sinagogi; ba încă vine vremea când oricine vă va omorî să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.” Aceste cuvinte ne arată că nu orice lucrare făcută în Numele lui Dumnezeu este și după voia Lui.

În profeția lui Daniel citim despre puterea potrivnică lui Dumnezeu că „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt și va asupri pe sfinții Celui Preaînalt.” Asuprirea nu înseamnă doar violență fizică. Ea poate însemna și apăsare prin cuvinte, intimidare, dispreț și încercarea de a zdrobi credința celor care vor să rămână credincioși lui Hristos.

Apostolul Pavel spune limpede: „Toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.” El nu spune că doar primii creștini vor avea parte de prigoană, ci toți cei care aleg să trăiască în ascultare de Dumnezeu.

De aceea, să nu credem că lipsa lanțurilor înseamnă lipsa prigoanei. Astăzi, în multe locuri, sabia a fost înlocuită de limbă. Loviturile au fost înlocuite de vorbe, iar temnițele, de umilire și dispreț. Sunt credincioși care pleacă din adunări cu sufletul zdrobit, nu din cauza lumii, ci din cauza cuvintelor rostite de oameni care ar fi trebuit să păstorească turma lui Dumnezeu cu blândețe.

Totuși, chemarea noastră nu este să răspundem răului cu rău. Amvonul trebuie să rămână locul unde adevărul este vestit în dragoste, iar cei căzuți sunt ridicați, nu zdrobiți. Domnul vede fiecare lacrimă, cunoaște fiecare rană și va face dreptate la vremea potrivită.

Prigoana nu a dispărut. Ea și-a schimbat doar chipul. Dacă odinioară se ridicau mâini împotriva credincioșilor, astăzi se ridică adesea glasuri. Însă Domnul rămâne același. El este alături de cei care suferă pentru Numele Lui și îi va întări până la capăt.
Diana G. U.