Supunerea corectă

În multe biserici se aude mereu același lucru: „Femeia trebuie să fie supusă bărbatului.” Se spune des, apăsat, dar Biblia nu spune doar atât.

În Efeseni, înainte să vorbească despre supunerea femeii, scrie: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.” Asta arată că responsabilitatea este de ambele părți.

Apoi spune: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit Hristos Biserica și s-a dat pe Sine pentru ea.”

Cum a iubit Hristos? Nu a lovit, nu a umilit, nu a condus prin frică. S-a jertfit, a protejat, a slujit, nu a silit. Deci femeia este chemată să se supună unui bărbat care este el însuși supus lui Dumnezeu. Nu unui bărbat care trăiește în păcat.

Biblia spune clar în Fapte: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.” Dacă un soț cere ceva împotriva voii lui Dumnezeu, femeia trebuie să asculte de Dumnezeu.

În Geneza scrie: „Va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa.” Soția devine prioritatea lui. El trebuie să o apere, nu să o lase batjocorită.

Petru spune că bărbatul trebuie să dea cinste femeii. Dumnezeu ia foarte în serios felul în care un soț își tratează soția. Dar când apar probleme în familie și bărbatul nu trăiește cu Dumnezeu, unii păstori aleg calea cea mai ușoară. În loc să confrunte păcatul bărbatului, iau apărarea lui și pun toată povara pe femeie.

Îi spun: „Tu trebuie să fii supusă oricum. Să rabzi, să taci. Așa e rânduiala.” Dar această rânduială nu este biblică. De multe ori aceasta vine din incapacitatea lor de a rezolva situația. Nu știu sau nu vor să mustre bărbatul. Nu vor să intre în conflict. Și atunci apasă pe cel mai slab. Dar asta nu este învățătură sănătoasă.

Un păstor trebuie mai întâi să rezolve problema cu soțul. Dacă el nu este supus lui Dumnezeu, acolo este rădăcina problemei. Acolo trebuie pocăință și schimbare. Mai întâi bărbatul trebuie adus la ascultare de Dumnezeu. Mai întâi el trebuie să înceteze păcatul. Mai întâi el trebuie să învețe să iubească și să protejeze. Abia apoi se poate vorbi corect despre supunerea soției.

Pentru că atunci când se predică doar că femeia trebuie să tragă greul și să accepte un bărbat care nu este supus lui Dumnezeu, multe familii se distrug — dar pe ascuns. În afară pare liniște, pare ordine, pare supunere. Dar înăuntru este durere, este frustrare, este amărăciune.

Femeia se închide în ea. Nu mai vorbește. Nu mai are încredere. Învață să joace un rol. În fața bisericii pare bine, în casă plânge. Așa începe fățărnicia. Sau, dacă crede ce spun păstorii că trebuie să accepte totul, chiar și păcatul soțului, atunci în ea apare o sămânță de autocondamnare și vinovăție, o presiune care vine de la diavol. Și unde este fățărnicie sau autocondamnare, apar și alte păcate: minciună, răceală, ură ascunsă, despărțire în inimă. Toate acestea nu vin din ascultare adevărată, ci din presiune greșită.

Dumnezeu ne spune că toți sunt una în Hristos. Dumnezeu nu apasă pe unul și îl scuză pe altul.

Cuvântul ne arată că în căsnicie este reciprocitate, nu stăpânire prin forță. Ordinea este clară: Dumnezeu este primul, bărbatul trebuie să fie supus lui Dumnezeu, apoi femeia este chemată la supunere în Domnul. Când această ordine este întoarsă, apar răni adânci.

Și fiecare — soț, soție sau păstor — va da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care a învățat și a trăit adevărul.

Eu sunt o femeie care am scris acest text și vreau să-l postez așa cum este. Știu că voi fi judecată pentru că dau sfaturi, dar adevărul este că voi fi judecată de păstori care, din păcate, nu sunt capabili să rezolve situațiile grele din familii. Eu nu dau învățătură; eu doar spun adevărul pe față, exact așa cum este.
Diana G. U.