Raiul prin cruce

Crucea nu a fost niciodată un lucru frumos în ochii oamenilor. Pe vremea lui Isus era un semn al rușinii, al durerii și al pedepsei. Nimeni nu putea să-și imagineze că printr-un astfel de loc ar putea veni ceva bun, cu atât mai puțin speranța, iertarea și viața veșnică. Și totuși, Dumnezeu a ales tocmai crucea pentru a deschide drumul spre Rai. Acolo, pe lemnul aspru, Isus a arătat cât de mult ne iubește. Nu a rămas pe cruce pentru că nu avea putere să coboare, ci pentru că ne iubea prea mult ca să renunțe la noi. Fiecare cui, fiecare rană, fiecare suflare grea a fost o dovadă că noi prețuim mai mult decât orice pentru El.
Prin cruce, Isus a luat asupra Lui vina noastră. Toate greșelile, toate poverile ascunse, toate lucrurile pe care am vrea să le uităm au fost puse pe umerii Lui. Iertarea nu a venit ieftin. A fost plătită cu sângele Lui. De aceea Raiul nu este recompensa celor perfecți, ci darul celor care cred în jertfa Lui. Noi nu putem să deschidem cerul prin eforturile noastre, dar El a deschis poarta pentru noi atunci când a murit și a înviat.
Crucea nu a fost sfârșitul, ci începutul. Din ea a răsărit învierea. Moartea, care părea de neînvins, a fost biruită. Acolo unde totul părea pierdut, Dumnezeu a adus cea mai mare victorie. De aceea „Raiul vine prin cruce”, fiindcă fără cruce nu ar fi existat învierea, iar fără înviere n-am avea nicio speranță pentru viața veșnică.
În același timp, Isus ne cheamă și pe noi să ne purtăm crucea. Nu în sensul că trebuie să suferim exact ca El, ci că trebuie să-L urmăm chiar și atunci când e greu. Crucea noastră se vede în lucruri simple: să ierți când nu e ușor, să faci bine când nimeni nu observă, să rămâi aproape de Dumnezeu când ai întrebări, să-ți păstrezi credința chiar dacă treci prin încercări. Aceste momente nu ne distrug, ci ne modelează. Ele ne apropie de Dumnezeu și ne ajută să creștem. Crucea personală nu este un blestem, ci locul unde Dumnezeu lucrează în noi.
Când privim la cruce, vedem clar că Dumnezeu poate transforma răul în bine. A luat cel mai rușinos instrument de pedeapsă și l-a transformat în cel mai mare simbol al iubirii. Acolo unde era întuneric, El a adus lumină. Acolo unde era moarte, El a adus viață. Și același Dumnezeu poate transforma și suferințele noastre în ceva nou și bun, dacă sunt puse în mâinile Lui.
De aceea, „Raiul prin cruce”, este de fapt că drumul spre Dumnezeu trece pe acolo pe unde a trecut Hristos: prin jertfă, prin iubire, prin iertare. Crucea ne arată cât de mult valorează fiecare suflet în ochii Lui și ne amintește că Raiul nu este o poveste, ci o promisiune.
Crucea nu este finalul drumului. Este poarta. Și la capătul ei se află Raiul, pregătit de Dumnezeu pentru toți cei care cred în Hristos și primesc darul Lui. În spatele durerii, iubirea Lui deschide cerul. În spatele jertfei, se află viața.
Diana G. U.