Un gol plin de har

Sunt momente în viață când rămânem cu un gol în inimă. Un gol care doare, care apasă, care ne face să ne întrebăm de ce s-a întâmplat așa. Poate e un gol lăsat de cineva care a plecat, de o trădare, de un vis care s-a rupt, de o rugăciune încă fără răspuns. Uneori nici nu știm exact ce lipsește… doar simțim acel spațiu gol din suflet.
Dar adevărul este simplu: golurile din viața noastră nu sunt locuri pe care Dumnezeu le evită. Ele sunt locuri pe care El le umple. Biblia ne arată asta de atâtea ori. Ana a venit la Domnul cu un gol adânc și lacrimi multe, și Dumnezeu a umplut acel gol cu un copil pe care ea nici nu îndrăznea să-l viseze. David a trăit golul respingerii și al singurătății, dar în acel gol l-a descoperit pe Dumnezeu ca Tată și Adăpost. Ucenicii au simțit golul pierderii atunci când Isus a murit, dar tocmai acel gol a fost începutul unei plinătăți pe care n-o cunoscuseră până atunci, când Duhul Sfânt a venit peste ei.
Așa lucrează Dumnezeu. El nu umple golul cu explicații, ci cu prezența Lui. Nu îl acoperă cu vorbe, ci cu har. Nu îl astupă în grabă, ci îl transformă în ceva bun.
Chiar și mormântul gol – cel mai mare gol din Scriptură – a devenit dovada vie că Dumnezeu poate aduce viață acolo unde totul părea sfârșit.
Așa face și în viețile noastre.
Poate și tu ai un gol acum. Poate nu știi cum să-l vindeci. Poate ai obosit să tot încerci să-l umpli cu oameni, cu lucruri, cu activități. Dar golul acela nu e menit să fie un loc al durerii permanente, ci un loc al întâlnirii cu Dumnezeu. Nu te teme de el, nu îl ascunde, nu îl umple cu orice. Adu-l înaintea lui Dumnezeu exact așa cum este. Spune-i ce simți, vorbește-i simplu. Și lasă-l pe El să toarne har acolo unde tu nu mai ai soluții.
Golul tău poate fi începutul unei lucrări noi în viața ta. Golul tău poate deveni un loc plin de har.
Diana G. U.