Între timp și eternitate

Viața omului se desfășoară între două hotare: timpul și eternitatea. Timpul este locul în care trăim acum, cu zilele lui bune și grele, cu bucurii, lupte, așteptări și încercări. Eternitatea este locul spre care ne îndreptăm cu toții, fie că ne gândim la asta sau nu.

Dumnezeu ne-a dat timpul ca pe un dar, nu ca pe o povară. Fiecare zi primită este o șansă nouă. Ne trezim dimineața nu pentru că merităm, ci pentru că Dumnezeu ne mai oferă timp: timp să ne pocăim, timp să ne îndreptăm, timp să facem bine, timp să învățăm să iubim.

Timpul trece repede. Anii nu se întorc înapoi, iar clipele pierdute nu pot fi recuperate. De multe ori ne ocupăm cu lucruri mărunte și uităm ce este cu adevărat important. Ne facem planuri, alergăm, ne îngrijorăm, dar uităm să ne oprim și să ne întrebăm: încotro merg?

Eternitatea nu este un gând îndepărtat, ci o realitate sigură. După ce timpul se va încheia, sufletul omului va rămâne. Trupul obosește și se întoarce în țărână, dar sufletul merge înainte. De aceea, ceea ce facem cu sufletul nostru în timp are urmări veșnice.

Dumnezeu nu ne cheamă să trăim în frică, ci în pregătire. El ne vorbește prin Cuvânt, prin conștiință, prin încercări și prin har. Ne cheamă să fim veghetori, să nu adormim spiritual, să nu amânăm întoarcerea la El. „Astăzi” este cuvântul pe care Dumnezeu îl folosește cel mai des.

Între timp și eternitate se află viața noastră zilnică. Acolo se vede credința adevărată: în rugăciunea spusă din inimă, în iertarea oferită chiar când doare, în alegerea de a spune adevărul, în răbdarea arătată în necaz. Nu lucrurile mari ne pregătesc pentru cer, ci ascultarea de zi cu zi.

Isus Hristos a venit tocmai pentru a ne deschide poarta eternității. Prin jertfa Lui, timpul nostru capătă sens. Suferința nu mai este fără rost, lacrimile nu mai sunt pierdute, iar moartea nu mai este sfârșitul. Cine Îl primește pe Hristos în timp, primește viața veșnică.

Mulți oameni trăiesc ca și cum timpul nu s-ar termina niciodată. Dar Scriptura ne amintește că vine o zi când timpul se va opri, iar eternitatea va începe pentru fiecare. Atunci nu vom lua cu noi averi, poziții sau laude, ci doar starea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu.

De aceea, să prețuim timpul. Să nu-l risipim în certuri, ură sau nepăsare. Să-l folosim pentru a face bine, pentru a semăna pace, pentru a vorbi despre Dumnezeu și pentru a trăi curat. Fiecare zi trăită cu Dumnezeu este o zi câștigată pentru veșnicie.

Între timp și eternitate stă alegerea omului. Timpul este scurt, dar eternitatea este lungă. Cine Îl caută pe Dumnezeu acum, Îl va întâlni pentru totdeauna.
Diana G. U.