Pacea războaielor

Vor­besc ca o femeie care a fost trecută prin foc. Nu o dată, ci de multe ori. Dumnezeu a îngăduit luptă după luptă, nu pentru că nu m-a iubit, ci pentru că voia să mă învețe ceva ce nu se poate învăța în liniște. Am intrat în războaie obosită, rănită, cu frică, dar El a fost acolo de fiecare dată, chiar și când nu L-am simțit.

La început am luptat cu oamenii. Cu vorbele lor, cu nedreptatea lor, cu tăcerile lor. M-am apărat, m-am justificat, am strigat în mine. Dar fiecare luptă m-a golit puțin mai mult de mine și m-a forțat să mă apropii de Dumnezeu. Când nu am mai avut putere, am învățat să mă sprijin pe El.

Dumnezeu a îngăduit aceste războaie ca să-mi arate că adevărata luptă nu este în afară, ci în inimă. Acolo se dau cele mai grele bătălii: între frică și credință, între dorința de răzbunare și chemarea la iertare, între mândrie și smerenie. Nu a fost ușor. De multe ori am pierdut. Dar El nu m-a lăsat să pierd totul.

În mijlocul luptelor, am învățat să tac. Să nu mai răspund la provocări. Să nu mai lovesc ca să mă apăr. Am învățat că uneori victoria este să rămâi curat la inimă. Dumnezeu m-a învățat că pacea nu înseamnă absența războiului, ci prezența Lui în mijlocul lui.

Au fost nopți în care m-am rugat fără cuvinte. Doar cu lacrimi. Și Dumnezeu m-a auzit. Nu întotdeauna a oprit războiul, dar de fiecare dată mi-a dat puterea să merg mai departe. Am înțeles că El nu promite drumuri ușoare, ci promite că nu merg singură.

Războaiele m-au schimbat. M-au dezbrăcat de așteptări, de control, de dorința de a fi înțeleasă de toți. M-au învățat să caut aprobarea Lui, nu a oamenilor. Și încet, încet, în mijlocul haosului, s-a născut pacea.

Astăzi pot spune fără teamă: Dumnezeu a îngăduit luptă după luptă până am învățat pacea războaielor. O pace care nu se clatină când vine furtuna. O pace care stă în picioare chiar și când inima este rănită. Pacea care vine din încrederea că Dumnezeu lucrează, chiar și atunci când nu înțeleg.

Nu sunt fără cicatrici. Dar cicatricile mele vorbesc despre credincioșia Lui. Ele nu mai dor, ci mărturisesc că Dumnezeu a fost acolo. Și dacă mai vin lupte, știu un lucru: nu mai lupt singură. Domnul este pacea mea. Amin.
Pacea cu tine. Diana G. U.