Uitați de lume, știuți de Cer

Sunt perioade când simți că lumea trece pe lângă tine ca și cum nu ai fi acolo. Îți vorbește mai puțin, te caută mai rar, te înțelege mai greu. Și te întrebi, în liniștea ta: „Oare mai contez pentru cineva?” E dureros să fii uitat de oameni, mai ales de cei la care ai ținut, pe care i-ai ajutat, pentru care ai sacrificat timp. Durerea aceasta nu e mică. Te apasă, te face să te îndoiești de tine, de valoarea ta, de prezența ta între ei. Dar, tocmai atunci când lumea te uită, Cerul se apropie cel mai tare. Când oamenii se îndepărtează, Dumnezeu începe să lucreze mai adânc. Când cei de jos nu te văd, Cel de Sus te privește cu ochi de Tată.
Uită-te în Scriptură. Iosif a fost uitat în temniță, deși a făcut bine altora — totuși Dumnezeu îl vedea clar, în fiecare zi. David a fost uitat de familia lui, dar Cerul îl știa pe nume și l-a ales când nimeni nu se gândea la el. Agar, izgonită și singură, a spus plângând: „Tu ești Dumnezeu care mă vede.”
Ana, cu inima frântă, era ignorată de mulți, dar nu de Dumnezeu — și tocmai cererea ei a devenit mărturie.
Așa lucrează Dumnezeu: El își amintește de cei uitați. El ridică pe cei lăsați la margine. El onorează pe cei neobservați. El vindecă pe cei pe care lumea nu are timp să-i asculte.
Și eu am trăit asta. Au fost momente în care am simțit că nu mai sunt în atenția nimănui. Conversații care nu mă includeau, oameni care nu mă mai vedeau, locuri unde părea că nu mai am spațiu. Și m-a durut. Dar abia în acele momente Dumnezeu m-a învățat ceva prețios: când lumea te uită, El te ține și mai aproape.
El m-a întărit, m-a ridicat, mi-a dat curaj și mi-a arătat că valoarea mea nu stă în atenția oamenilor, ci în privirea Lui.
Poate și tu treci printr-o astfel de perioadă.
Poate te simți ignorat, trecut cu vederea, neluat în seamă.
Dar nu te grăbi să crezi că ești singur.
Tu ești văzut de Cer.
Ești cunoscut de Dumnezeu.
Ești în atenția Lui chiar acum, în clipa aceasta.
Când oamenii te uită, Cerul îți scrie numele în palmele Lui. Când oamenii te lasă, Dumnezeu te ține.
Când lumea te închide afară, El îți deschide o ușă pe care nu o poate închide nimeni.
Așa că nu te teme să fii uitat de lume — uneori e locul exact din care Dumnezeu începe cel mai frumos drum al tău.
Diana G. U.