Biruitorul îngenuncheat

„Biruitorul îngenuncheat” pare un titlu care se contrazice, dar în viața cu Dumnezeu este adevărul cel mai simplu și mai adânc. Lumea te învață că biruința înseamnă să stai drept, să fii puternic, să arăți că nu te clatini. Dar Dumnezeu lucrează altfel. Biruitor nu este cel care nu cade niciodată, ci cel care, atunci când cade, știe unde să se întoarcă. Când un copil al lui Dumnezeu îngenunchează, nu înseamnă că renunță, ci că se predă în mâinile Celui care poate totul.
Biruitorul îngenuncheat este omul care a înțeles că lupta nu se câștigă prin agitație, ci prin rugăciune. Nu prin strigătul inimii către oameni, ci prin strigătul sufletului către Dumnezeu. Pe genunchi se nasc cele mai mari schimbări. Acolo cad poverile, acolo se rupe frica, acolo se vindecă rănile pe care oamenii nu le pot vedea. Îngenunchezi poate cu lacrimi, cu durere, cu întrebări fără răspuns – dar te ridici cu o liniște pe care numai Dumnezeu o poate da.
Uneori, Dumnezeu îngăduie să ajungi la pământ doar ca să-ți arate cât de aproape este El de cel zdrobit. Atunci când nu mai ai putere să te ridici, El îți ridică bărbia și îți spune: „Nu te teme, Eu sunt cu tine.” Pe genunchi se schimbă direcții, se vindecă suflete, se limpezesc gânduri. Pe genunchi înveți să taci ca să-L auzi, să cedezi ca să fii întărit, să lași totul jos ca să primești ce este mai bun.
Biruitorul îngenuncheat nu este omul perfect, ci omul sincer. Nu se preface că este puternic, ci vine înaintea lui Dumnezeu exact așa cum este – obosit, rănit, frânt. Dar această sinceritate deschide ușa biruinței adevărate. Pentru că Dumnezeu nu înalță mândria, ci smerenia. Nu se apropie de cel care se crede suficient, ci de cel care recunoaște că are nevoie.
Poate treci printr-o perioadă în care te simți slăbit, neînteles, neajutat. Poate oamenii te-au lăsat, te-au rănit sau te-au judecat. Nu te grăbi să lupți singur, nici să demonstrezi cuiva ceva. Îngenunchează înaintea lui Dumnezeu. Nu e un gest de slăbiciune, ci începutul unei noi puteri. Pe genunchi începe vindecarea. Pe genunchi se rupe dezamăgirea. Pe genunchi se ridică omul care, deși pare învins, este de fapt cel mai victorios. Sfatul meu pentru tine este acesta: nu fugi de genunchii plecați. Ei sunt locul unde se clădește biruința. În tăcerea rugăciunii vei înțelege că Dumnezeu nu ți-a cerut să fii tare fără El, ci să fii tare cu El. Și oricât de adâncă ar fi valea, mâna Lui se întinde până acolo. Predă-i fricile, durerile, truda, nedreptățile. Acolo, în locul smerit al rugăciunii, vei simți din nou că ești copilul Lui, păzit, iubit, ridicat.
Biruitorul îngenuncheat este cel care știe că victoria nu vine din puterea lui, ci din puterea Domnului. Îngenunchează cu încredere. Ridică-te cu nădejde. Și lasă-L pe Dumnezeu să fie tăria ta – pentru că biruința care vine din mâna Lui nu poate fi luată de nimeni.
Diana G. U.