Din necunoscut în știință

Autor: Diana14 | Album: Gânduri | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de DianaGU in 13/11/2025
Din necunoscut în știință

La început nu știam nimic.
Doar priveam lumea și mă miram.
Totul era taină — cerul, apa, iarba, stelele.
Dar în fiecare lucru simțeam o viață, o rânduială, o mână nevăzută.

Așa începe drumul omului: cu uimire.
Din necunoscut învățăm să întrebăm, din întrebări învățăm să căutăm, și din căutare — se naște știința.

Știința nu e doar despre cifre și cărți. Ea e felul în care omul spune: „Vreau să înțeleg lumea pe care mi-ai dat-o, Doamne.” E dorința de a vedea mai departe, de a lumina ceea ce e ascuns.
Dar și azi, cu tot ce știm, totul rămâne un pic tainic.
Chiar și cel mai mare savant rămâne, în fața cerului, un copil care se miră.
Pentru că oricât am învăța, necunoscutul nu dispare — el doar ne cheamă mai departe, tot mai sus.

Din necunoscut în știință, din neputință în descoperire, din întuneric în lumină.
Așa merge omul, pas cu pas, cu mintea care cercetează și inima care crede. Iar la capătul drumului, când știe tot ce poate ști, își dă seama că începutul și sfârșitul erau același: o taină, un suflu, un Dumnezeu care a pus în lume mai mult decât putem pricepe — dar destul cât să ne învățăm să iubim, să descoperim și să ne minunăm.
Diana G. U.