Durerea purtată de iubire

Cuvintele pot fi arme invizibile. Ele nu lasă vânătăi pe piele, ci pe suflet — acolo unde nimeni nu vede, dar unde doare cel mai tare. De multe ori, durerea pe care o aduc cuvintele e mai grea decât tăcerea. Se așază în inimă și apasă, până când înveți să respiri prin ea.

Și totuși, dincolo de durere, există iubirea — aceea care nu se stinge, chiar dacă a fost rănită. E iubirea care nu depinde de ce primești, ci de ce alegi să porți în tine. Dumnezeu ne arată, prin încercări, ce înseamnă cu adevărat dragostea: nu doar bucurie, ci și răbdare, iertare și curaj.

Pentru că iubirea adevărată nu fuge atunci când doare. Ea rămâne, tăcută, dar vie. Rămâne acolo unde orgoliul ar vrea să plece, și unde sufletul, deși sfâșiat, se roagă încă. Se roagă pentru liniște, pentru vindecare, pentru puterea de a iubi chiar și când totul pare pierdut.

Și poate tocmai acolo, în adâncul durerii, Dumnezeu lucrează cel mai mult. El transformă rănile în lecții, lacrimile în rugăciuni, iar iubirea — în dovada că binele încă există.
Da, cuvintele pot răni. Dar când inima iubește prin Dumnezeu, ele nu pot distruge. Pentru că iubirea care vine din El nu se stinge, doar se curăță.
Diana G. U.