Din groapă la veșnicie – mărturia harului

Viața nu mi-a fost ușoară. Oamenii m-au trădat, m-au rănit, m-au uitat. Am căzut, m-am zbătut, am plâns în tăcere…
Dar Domnul, Cel care nu părăsește, mi-a întins mâna, „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita împietrit, căci Eu sunt Dumnezeul tău!”

Când toți m-au părăsit, El a rămas. Când lumea mi-a întors spatele, El și-a pus ochii asupra mea. Harul Lui a luminat întunericul inimii mele și a ridicat sufletul meu doborât.

M-a învățat să iert unde odinioară era ură, să iubesc unde am fost neiubită, să cred atunci când totul părea pierdut.
„Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei smeriți cu duhul.”

Fiecare rană s-a transformat în taină, fiecare lacrimă în rugăciune, fiecare suferință într-o treaptă spre lumină.

Am descoperit că Dumnezeu nu lasă nimic fără rost și că dragostea Lui biruiește chiar și cele mai adânci dureri.

Astăzi pot spune cu inima întreagă: Dumnezeu este mare! El m-a scos din praf, mi-a dat speranță, mi-a pus bucurie în locul plânsului. Mi-a curățat inima, mi-a redat pacea și mi-a arătat calea către veșnicie.

„El a schimbat durerea mea în veselie, plânsul în bucurie.”

Suferința mea a devenit mărturie, iar harul Lui dovadă vie: nimic nu poate despărți pe cei care cred în iubirea Lui.

Astăzi nu mai trăiesc cu teamă, ci cu credință.
Nu mai privesc în jos, ci spre cer. Tot ce sunt și tot ce am este prin harul Său.
El m-a ridicat din groapă, m-a vindecat, m-a umplut de lumină și mi-a dăruit veșnicia.

Slavă Ție, Doamne, pentru că din ruine ai făcut o mărturie vie!
Sunt dovada că Dumnezeu există, că El vindecă inimile zdrobite, că El ridică și dă viață acolo unde totul părea pierdut.
Cine-L caută cu inima deschisă va găsi lumina, pacea și iubirea care nu se sfârșește niciodată.
Diana G. U.