Noi credem în creștinism ca într-o relație personală, de dragoste, cu Creatorul universului, cu Mântuitorul nostru Isus Cristos.
a). S-a spus că, la început, creștinismul a fost o strângere a ucenicilor în jurul Învățătorului, al Lui Isus. Și acum este așa frumos și simplu, la început. Dar, apoi, oamenii complică totul: nu le mai ajunge „doar” Cristos și Scriptura, își descoperă o nevoie nouă după Maria, sfinți, icoane, lumânări, tradiții, etc.
b). Apoi, credința creștină a trecut în Grecia și, de-a lungul timpului, a devenit o filosofie. Dar, am fost avertizați, în Coloseni: „Băgați de seamă ca nimeni să nu vă fure cu filosofia... ”Atenție la învățăturile și la știința lumii, pe nedrept numită „știință”!
c.) Apoi, creștinismul a ajuns la Roma și a devenit o instituție. Atenție, să nu confundăm Biserica lui Cristos cu un lăcaș de cult sau cu vreo denominație! Totuși, dacă am intrat în Templul Domnului, nu trebuie să rămânem în curtea din afară, ci să trecem în locul Sfânt, apoi în Altar, cu toată congregația!
d) Când creștinismul a ajuns în America, s-a spus că a devenit o Afacere. . Vai! Dar, deja, oameni stricați în ce privește credința au făcut din falsa evlavie un izvor de câștig, încă de pe vremea lui Petru și a lui Pavel.
e) De-a lungul timpului, în Europa, în cele două Americi, a devenit o cultură... . Să ne ferim de cultura și trădiția creștină, care pot substitui relația personală cu Cristos! . .