Ps 131:2-3.
"Dimpotrivă, sufletul îmi este liniștit și potolit, ca un copil înțărcat, care stă lângă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înțărcat.
Pune-ți nădejdea în Domnul, Israele, de acum și până în veac!”
Un copil intarcat- medical se mai numea si "ablactat". Sigur, atunci nu mai primea lapte matern, ci hrana tare, diversificata, ocazional si lapte de capra sau de vaca, cu cereale fierte. Prin contrast cu sugarul si copilul mic alaptati, care erau agitati (nu doar de colici), ci si de nerabdarea, plansul de foame prin care cereau zgomotos sa suga, un prunc intarcat e linistit langa mama lui si asteapta sa ii dea altfel de hrana. Iata cum e un copil linistit, intarcat. Si intarcarea avea loc in vechime intre 3-5 ani de viata, deci nu mai era vorba de un sugar.
El poate fi comparat cu un crestin care are peste 1-2 ani de credinta, deci nu mai este un "sugar" in cele spirituale. Domnul nu il mai poarta in brate, nu ii mai raspunde prompt la orice rugaciune. El poate fi lasat sa cada, pentru a se ridica si a invata astfel sa mearga singur, sa umble in credinta cu Domnul de mana. De asemenea un "copil intarcat" in credinta poate sta linistit langa maica sa, Biserica, si sa accepte si sa savureze hrana tare, asteptand-o cu rabdare, fiind deseori vorba desre "slow food"
Inseamna deci un credincios care nu mai este sugar in credinta si se poate increde in Domnul (fara vociferare) caci El ii va purta de grija! El devine astfel si smerit in tacerea sa si nu se mai crede... "buricul pamantului" ca un sugar sau ca un copil mic, neintarcat.