Când viaţa ta-i senină şi ceru-nseninat, Adesea, frate dragă, poate c-ai uitat, Să-I mulţumeşti lui Isus, priveşte-n jurul tău, Te-a binecuvântat şi te-a ferit de rău.
Refren
Căci zilele se duc ca vremea, Care se schimbă, tot mereu. Doar Unul singur nu se schimbă, Şi-acesta este Dumnezeu!
Strofă 2
Noi ne schimbăm adesea, când este puţin greu, Dar izbăvit e-acela ce stă în Dumnezeu, Chiar şi atunci când crucea apasă zi de zi; O zi sortită este când, Domnul va veni!
Strofă 3
Sfârşit la toate fi-va, statornic să rămâi; Din toate ce-or rămâne, e dragostea dintâi. Deci nu lăsa ca vremea să schimbe viaţa ta, Ci stai bazat pe Domnul şi El te va salva!
Strofă 1
Când viaţa ta-i senină şi ceru-nseninat, Adesea, frate dragă, poate c-ai uitat, Să-I mulţumeşti lui Isus, priveşte-n jurul tău, Te-a binecuvântat şi te-a ferit de rău.
Refren
Căci zilele se duc ca vremea, Care se schimbă, tot mereu. Doar Unul singur nu se schimbă, Şi-acesta este Dumnezeu!
Strofă 2
Noi ne schimbăm adesea, când este puţin greu, Dar izbăvit e-acela ce stă în Dumnezeu, Chiar şi atunci când crucea apasă zi de zi; O zi sortită este când, Domnul va veni!
Strofă 3
Sfârşit la toate fi-va, statornic să rămâi; Din toate ce-or rămâne, e dragostea dintâi. Deci nu lăsa ca vremea să schimbe viaţa ta, Ci stai bazat pe Domnul şi El te va salva!
1 / 1▲
1. Când viaţa ta-i senină şi ceru-nseninat,
Adesea, frate dragă, poate c-ai uitat,
Să-I mulţumeşti lui Isus, priveşte-n jurul tău,
Te-a binecuvântat şi te-a ferit de rău.
R: Căci zilele se duc ca vremea,
Care se schimbă, tot mereu.
Doar Unul singur nu se schimbă,
Şi-acesta este Dumnezeu!
2. Noi ne schimbăm adesea, când este puţin greu,
Dar izbăvit e-acela ce stă în Dumnezeu,
Chiar şi atunci când crucea apasă zi de zi;
O zi sortită este când, Domnul va veni!
3. Sfârşit la toate fi-va, statornic să rămâi;
Din toate ce-or rămâne, e dragostea dintâi.
Deci nu lăsa ca vremea să schimbe viaţa ta,
Ci stai bazat pe Domnul şi El te va salva!
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.