1. Să nu-ţi pară rău niciodată,
De ziua când fost-ai smerit,
Când cinstea din plin meritată,
În locul tău alţii-au primit.

R1: /: Dar plânge-ţi cu multă căinţă,
Greşeala cumplitului ceas,
Când n-ai arătat umilinţă,
Şi-n fapte smerit n-ai rămas. :/

2. Adu-ţi cu plăcere aminte,
De ziua când blând ai răbdat,
De dragostea-aceea fierbinte,
Prin care iubind, ai iertat.

R2: /: Dar plânge-ţi cu lacrimi de jale,
Ieşirea din ceasul cumplit,
Când sabia vorbelor tale,
Pe semenii tăi i-a rănit. :/

3. Să nu-ţi pară rău niciodată,
De inimă largă-ai avut,
Căci fi-va o dreaptă răsplată,
La tot ce în viaţă-ai făcut.

R3: /: Dar plânge căci poate străinul,
Ce cândva la tine-a venit,
A fost chiar Isus peregrinul,
Pe care tu nu l-ai primit. :/

4. Te bucură astăzi de toate,
Trăirile sfinte prin har,
Şi luptă mai mult cu dreptate
Căci lupta nu-ţi este-n zadar.

R4: /: Dar plânge-ţi cu lacrimi căderea,
Din clipa când nu ai vegheat,
Şi-atunci vei avea mângâierea,
Iertării de orice păcat. :/