I: Do minor

1. Știind că robia sfârșește,
Un duh diabolic, cumplit,
Pătrunde-n Egipt și stârnește
Ideea de-a fi nimicit.
Copilul ce-avea să dezlege
Tot lanțul robiei de fier...
/: Și astfel, toți pruncii din Gosen
Se-aruncă în Nil, nestingher. :/

2. Prin el, mișunau crocodilii
Cu ochii flămânzi, prădători;
Nicicând nu făceau pe umilii.
Acum, toți sunt îndurători!
Pe Nil, micul Moise plutește
Într-un legănuț, liniștit;
/: Pe valuri refugiu-și găsește,
Căci la Faraon n-a găsit. :/

3. Dar valuri vibrante, miloase,
L-au îmbrățișat pe copil...
Prin unde-i cântară duioase
Cântări, legănându-l gentil.
Cu foșnet apoi palmierii,
Prin vânt în susur cristalin,
/: Prin freamăt și cocotierii
De păsări în cântec divin. :/

4. Departe-n suspin, surioara
Privea spre-al ei frațior,
Când, iute, spre el se îndreaptă
Un braț dulce, mângăietor...
Iar Moise ajunge la mama,
Ce l-a alăptat cu mult dor,
/: Căci Ochiul ce veșnic vegheză,
I-a fost chiar atunci Salvator. :/

5. Din leagăn ieșise copilul;
Din El, Domnu-a scos din nevoi,
Din jugul robiei, poporul
Celui ce ne-a scos și pe noi...
Sortiți fost-am și noi la moarte,
Dar din valul morții ne-a smuls
/: Un Prinț care ceruri străbate
Și numele Lui e Isus! :/