¹ O, Doamne, cine-o locui
în cortul Tău cel mare,
și pe-al Tău munte cine-o fi
lăcaș să aibă oare?
² Acel ce umblă-n drum curat
și voia sfântă-o face,
acel ce spune-adevărat
din inimă cu pace!
³ Acela nu vorbește rău
cu limba lui curată,
nu ocărăște-n drumul său
pe nimeni niciodată.
⁴ Pe-acel ce-i vrednic de dispreț
asemenea-l privește
dar pe acei ce-n Domnul cred
de-a pururea-i cinstește,
⁵ el nu-și ia vorba lui-napoi
chiar pagubă când are,
el nu-și dă banii cu dobânzi
când face ajutorare.
În contra celui bun, nu ia
el mită și nici plată -
acela ce se poartă-așa,
nu cade niciodată.