1. Pe munții Galaadului răsună
Un cântec trist, cu dor nemângâiat;
Îl cântă tinere fecioare-n strună
Și plânge-o fiică-n cânt îndurerat.

2. Galaaditul Iefta Îi făcuse
Lui Dumnezeu o juruință grea:
De-l va învinge pe Amon, jertfește
Pe primul care-l va întâmpina.

R: Dar Dumnezeu nu vrea jertfiri de viață;
Să-I spui ca Iosua, alesul Lui:
„Cât despre mine, eu și-ntreaga casă
Îi vom sluji cu toți doar Domnului!"

3. Dar însăși fiica lui 'nainte-i iese,
Iar Iefta s-a-ngrozit, s-a uluit;
Aflând, ea-i cere voie-n munți să plece,
Să-și plângă fecioria-n plâns cumplit.

4. Și prin poiene, prin pădurea deasă,
Se urcă tot mai sus și toate plâng;
Dar soarele se-ascunde-n nori și lasă
Pădurea cedrilor, în plâns adânc.

5. Se-aude, parcă, și azi, de-atunci ecoul
Atât de trist și de sfâșietor.
El parc-ar spune tuturor să fie
Atenți cu promisiuni făcute-ușor!