Simion Buzduga V1 V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Pe munții Galaadului răsună Un cântec trist, cu dor nemângâiat; Îl cântă tinere fecioare-n strună Și plânge-o fiică-n cânt îndurerat. [V2] Galaaditul Iefta Îi făcuse Lui Dumnezeu o juruință grea: De-l va învinge pe Amon, jertfește Pe primul care-l va întâmpina. [C] Dar Dumnezeu nu vrea jertfiri de viață; Să-I spui ca Iosua, alesul Lui: „Cât despre mine, eu și-ntreaga casă Îi vom sluji cu toți doar Domnului!" [V3] Dar însăși fiica lui 'nainte-i iese, Iar Iefta s-a-ngrozit, s-a uluit; Aflând, ea-i cere voie-n munți să plece, Să-și plângă fecioria-n plâns cumplit. [V4] Și prin poiene, prin pădurea deasă, Se urcă tot mai sus și toate plâng; Dar soarele se-ascunde-n nori și lasă Pădurea cedrilor, în plâns adânc. [V5] Se-aude, parcă, și azi, de-atunci ecoul Atât de trist și de sfâșietor. El parc-ar spune tuturor să fie Atenți cu promisiuni făcute-ușor!