1. Unde-aş mai găsi prin lume-atât belşug de har,
Când nevoi mă copleşesc amar?
Cui să-i spun durerea care-mi arde sufletu',
De n-ai fi, Isuse Doamne, Tu?

R: Vin la Tine cu viaţa mea,
Tu ştii frământările din ea...
Harul Tău în slăbiciune mi-adăpost deplin.
Isuse, Ţie mă predau şi mă închin.

2. Unde-aş mai găsi o dragoste precum e-a Ta,
Să mă poată zilnic ridica?
Cine mi-ar cunoaşte sufletul când e răpus,
De n-ai fi Tu, scumpul meu Isus?

3. Unde-aş mai găsi odihnă ca la sânul Tău,
Prin furtuna veacului cel rău?
Nimeni, nimeni nu mă înţelege pe pământ,
Cum Tu mă-nţelegi, Isuse sfânt!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 6.