1. Când norii se-aștern pe cer
Și zarea se-ntunecă,
Și-apoi neliniștea-nconjoară ființa mea,
Genunchii îmi aplec ușor
Și-apoi găsesc un ajutor
La Domnul care știu că mă-ntărește.

R: Căci El mă duce pe stânca
Pe care nu pot urca;
Ea este mult prea ’naltă pentru mine.
Chiar daca valul mă va izbi
Eu nu mă voi clinti
Căci totdeauna El stă lângă mine.

2. Când soarele se stinge-ncet
Și spre abis eu mă îndrept
Și-un sentiment de frică mă cuprinde,
O rugăciune eu rostesc
Și-apoi un ajutor primesc
Din partea Domnului ce mă păzește.