Anonim V1 C V2 C [V1] Când norii se-aștern pe cer Și zarea se-ntunecă, Și-apoi neliniștea-nconjoară ființa mea, Genunchii îmi aplec ușor Și-apoi găsesc un ajutor La Domnul care știu că mă-ntărește. [C] Căci El mă duce pe stânca Pe care nu pot urca; Ea este mult prea ’naltă pentru mine. Chiar daca valul mă va izbi Eu nu mă voi clinti Căci totdeauna El stă lângă mine. [V2] Când soarele se stinge-ncet Și spre abis eu mă îndrept Și-un sentiment de frică mă cuprinde, O rugăciune eu rostesc Și-apoi un ajutor primesc Din partea Domnului ce mă păzește.