1. Pe muntele credinței când te sui
Te odihnești pe pajiști de iubire.
Și când rămâi smerit pe vârful lui,
Primești plăcuta harului trăire.

R1: Acolo poți culege fericit
Frumoase flori de cer mirositoare.
Mireasma lor îți dă desăvârșit
Mereu duhovnicească-nviorare.

2. Ce nume sfinte printre flori gaseşti
Pe culmile-n lumină inundate,
Îți mângâie auzul când rostești:
Credincioşie, pace și dreptate.

R2: Dar două sunt regine între flori;
Iubirea și adevăru-n veșnicie.
Le poți culege, când mai sus de nori,
Tu te ridici pe-aripi de curăție.

3. Acolo doar primești cerești puteri
Și viața-ți este pururea senină
Că sus când ești nălţat nu-i nicăieri
Atâta bogăție de lumină.

R3: Pe muntele credinței când te sui
Te odihneșți pe pajiștile sfinte.
Numai acolo Taina Domnului
O poți primi în inimă și-n minte.

I: Cântările Harului, volumul 2, cantarea 120.