1. „Tată, să nu mergi la cârciumă,”
O fetiță a grăit; „Vezi că maica-i rău bolnavă,
Și-i aproape de sfârșit.
Vezi și sora mea cea mică,
Ea încă bolnavă e,
Se pregătesc amândouă,
Pentru-o altă patrie.”

R: Tată să nu mergi la cârciumă,
Ascultă de fiica ta,
Mântuiește-ți sufletul tău,
Că în iad te-ai deștepta.

2. „Tată, nu-ți este mai scumpă
Maica noastră-n casa ta,
Decât acești prieteni ai tăi,
Ici în cârciuma aceasta?
Nu, tu nu ne poți părăsi,
Nu-i inima ta așa;
Pe mama mea și-a mea soră,
Acum nu le poți lăsa.”

3. În a doua zi fetița
Lepădată a ajuns,
La iubirea ei tatăl crud,
Cu bătaie a răspuns.
Totuși ea încă odată
Rugându-se a grăit:
„O, Părinte, mântuiește!”
Și zicând asta-a murit.

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 317