x
Strofă 1
Numai pământ, pământ uscat, Cu ierburi prea uscate; /: Doar singur, la răcoarea ei, E vântul care bate. :/
Strofă 2
Privesc în larg, în lung și lat Și- adun în piept pustia, /: Și mă desprind a fi străin, Să-nvăț și pribegia. :/
Strofă 3
De când străbat, însingurat, S-a-mprietenit și vântul, /: Căci mă privește soarele Când știe legământul. :/
Strofă 4
Ce minunat, ce minunat, Se aude o cântare, /: Și spini parcă au căpătat Mireasmă și culoare! :/
Strofă 5
Străvechi cărări, străvechi cărări, Uitate și pierdute, /: Vă caut plângând, căci vreau și eu Spre ceruri prea iubite! :/
Strofă 6
Voi, pământeni și frați ai mei, Ce vă întâlniți cu mine, /: Să știți, de mult eu sunt plecat, De mult spre acele urme. :/
Strofă 7
Spre Canaan, spre Canaan, Se trece prin pustie. /: De vrei să vii, ia-L pe Isus, E singurul ce știe! :/
1: Numai pământ, pământ uscat,
Cu ierburi prea uscate;
/: Doar singur, la răcoarea ei,
E vântul care bate. :/
2: Privesc în larg, în lung și lat
Și- adun în piept pustia,
/: Și mă desprind a fi străin,
Să-nvăț și pribegia. :/
3: De când străbat, însingurat,
S-a-mprietenit și vântul,
/: Căci mă privește soarele
Când știe legământul. :/
4: Ce minunat, ce minunat,
Se aude o cântare,
/: Și spini parcă au căpătat
Mireasmă și culoare! :/
5: Străvechi cărări, străvechi cărări,
Uitate și pierdute,
/: Vă caut plângând, căci vreau și eu
Spre ceruri prea iubite! :/
6: Voi, pământeni și frați ai mei,
Ce vă întâlniți cu mine,
/: Să știți, de mult eu sunt plecat,
De mult spre acele urme. :/
7: Spre Canaan, spre Canaan,
Se trece prin pustie.
/: De vrei să vii, ia-L pe Isus,
E singurul ce știe! :/