Cânta o pasăre măiastră, de Golgota, duios cânta, De taina cerului sihastră, de pacea și iertarea noastră, /: Atât de limpede cânta :/ /: Că doina dulce și măiastră din glasul ei mă fermeca. :/
Strofă 2
Din calea mea, pierdută-n lume, o clipă m-am oprit s-ascult, Și nu mai știu ce-a fost anume, părea că-s numai eu pe lume, /: Așa mă fermeca de mult, :/ /: Uitasem unde sunt și cum e și nu mă săturam s-ascult. :/
Strofă 2
Duiosul viers, pe nesimțite, am început să-l cânt si eu; Prin sfâșierile cumplite, cu râu de lacrimi neoprite, /: În viersuri, eu m-am frânt mereu; :/ /: Cântarea Jertfei preaiubite m-a întâlnit cu Dumnezeu. :/
Strofă 3
Cu cântul păsării măiestre și astăzi intristarea-mi strâng, Când vântu-mi suflă la ferestre și-mi spune-a Golgotei poveste, /: În viers bucăți de suflet frâng, :/ /: Prin doina păsării măiestre mă rog adânc și cânt și plâng. :/
Strofă 4
O, Doina Golgotei cum plânge în tine cântecul preasfânt, De-o dragoste scăldată-n sânge, de Sânul cel străpuns ce strânge /: Iertat, norodul Său cel sfânt! :/ /: Te cânt, cu cât mai mult voi plânge și plâng cu cât mai mult Te cânt. :/
Strofă 1
Cânta o pasăre măiastră, de Golgota, duios cânta, De taina cerului sihastră, de pacea și iertarea noastră, /: Atât de limpede cânta :/ /: Că doina dulce și măiastră din glasul ei mă fermeca. :/
Strofă 2
Din calea mea, pierdută-n lume, o clipă m-am oprit s-ascult, Și nu mai știu ce-a fost anume, părea că-s numai eu pe lume, /: Așa mă fermeca de mult, :/ /: Uitasem unde sunt și cum e și nu mă săturam s-ascult. :/
Strofă 2
Duiosul viers, pe nesimțite, am început să-l cânt si eu; Prin sfâșierile cumplite, cu râu de lacrimi neoprite, /: În viersuri, eu m-am frânt mereu; :/ /: Cântarea Jertfei preaiubite m-a întâlnit cu Dumnezeu. :/
Strofă 3
Cu cântul păsării măiestre și astăzi intristarea-mi strâng, Când vântu-mi suflă la ferestre și-mi spune-a Golgotei poveste, /: În viers bucăți de suflet frâng, :/ /: Prin doina păsării măiestre mă rog adânc și cânt și plâng. :/
Strofă 4
O, Doina Golgotei cum plânge în tine cântecul preasfânt, De-o dragoste scăldată-n sânge, de Sânul cel străpuns ce strânge /: Iertat, norodul Său cel sfânt! :/ /: Te cânt, cu cât mai mult voi plânge și plâng cu cât mai mult Te cânt. :/
1 / 1▲
1. Cânta o pasăre măiastră,
de Golgota, duios cânta,
De taina cerului sihastră,
de pacea și iertarea noastră,
/: Atât de limpede cânta :/
/: Că doina dulce și măiastră
din glasul ei mă fermeca. :/
2. Din calea mea, pierdută-n lume,
o clipă m-am oprit s-ascult,
Și nu mai știu ce-a fost anume,
părea că-s numai eu pe lume,
/: Așa mă fermeca de mult, :/
/: Uitasem unde sunt și cum e
și nu mă săturam s-ascult. :/
2. Duiosul viers, pe nesimțite,
am început să-l cânt si eu;
Prin sfâșierile cumplite,
cu râu de lacrimi neoprite,
/: În viersuri, eu m-am frânt mereu; :/
/: Cântarea Jertfei preaiubite
m-a întâlnit cu Dumnezeu. :/
3. Cu cântul păsării măiestre
și astăzi intristarea-mi strâng,
Când vântu-mi suflă la ferestre
și-mi spune-a Golgotei poveste,
/: În viers bucăți de suflet frâng, :/
/: Prin doina păsării măiestre
mă rog adânc și cânt și plâng. :/
4. O, Doina Golgotei cum plânge
în tine cântecul preasfânt,
De-o dragoste scăldată-n sânge,
de Sânul cel străpuns ce strânge
/: Iertat, norodul Său cel sfânt! :/
/: Te cânt, cu cât mai mult voi plânge
și plâng cu cât mai mult Te cânt. :/