1. Cânta o pasăre măiastră,
de Golgota, duios cânta,
De taina cerului sihastră,
de pacea și iertarea noastră,
/: Atât de limpede cânta :/
/: Că doina dulce și măiastră
din glasul ei mă fermeca. :/

2. Din calea mea, pierdută-n lume,
o clipă m-am oprit s-ascult,
Și nu mai știu ce-a fost anume,
părea că-s numai eu pe lume,
/: Așa mă fermeca de mult, :/
/: Uitasem unde sunt și cum e
și nu mă săturam s-ascult. :/

2. Duiosul viers, pe nesimțite,
am început să-l cânt si eu;
Prin sfâșierile cumplite,
cu râu de lacrimi neoprite,
/: În viersuri, eu m-am frânt mereu; :/
/: Cântarea Jertfei preaiubite
m-a întâlnit cu Dumnezeu. :/

3. Cu cântul păsării măiestre
și astăzi intristarea-mi strâng,
Când vântu-mi suflă la ferestre
și-mi spune-a Golgotei poveste,
/: În viers bucăți de suflet frâng, :/
/: Prin doina păsării măiestre
mă rog adânc și cânt și plâng. :/

4. O, Doina Golgotei cum plânge
în tine cântecul preasfânt,
De-o dragoste scăldată-n sânge,
de Sânul cel străpuns ce strânge
/: Iertat, norodul Său cel sfânt! :/
/: Te cânt, cu cât mai mult voi plânge
și plâng cu cât mai mult Te cânt. :/

I: Versuri: Traian Dorz. Melodie: Paul Dincă.