Traian Dorz V1 V2 V2 V3 V4 [V1] Cânta o pasăre măiastră, de Golgota, duios cânta, De taina cerului sihastră, de pacea și iertarea noastră, /: Atât de limpede cânta :/ /: Că doina dulce și măiastră din glasul ei mă fermeca. :/ [V2] Din calea mea, pierdută-n lume, o clipă m-am oprit s-ascult, Și nu mai știu ce-a fost anume, părea că-s numai eu pe lume, /: Așa mă fermeca de mult, :/ /: Uitasem unde sunt și cum e și nu mă săturam s-ascult. :/ [V2] Duiosul viers, pe nesimțite, am început să-l cânt si eu; Prin sfâșierile cumplite, cu râu de lacrimi neoprite, /: În viersuri, eu m-am frânt mereu; :/ /: Cântarea Jertfei preaiubite m-a întâlnit cu Dumnezeu. :/ [V3] Cu cântul păsării măiestre și astăzi intristarea-mi strâng, Când vântu-mi suflă la ferestre și-mi spune-a Golgotei poveste, /: În viers bucăți de suflet frâng, :/ /: Prin doina păsării măiestre mă rog adânc și cânt și plâng. :/ [V4] O, Doina Golgotei cum plânge în tine cântecul preasfânt, De-o dragoste scăldată-n sânge, de Sânul cel străpuns ce strânge /: Iertat, norodul Său cel sfânt! :/ /: Te cânt, cu cât mai mult voi plânge și plâng cu cât mai mult Te cânt. :/