Am dorit să-Ți fiu, Iisuse, o lumină dulce, însă, parcă Ți-am fost numai un sărut pe Cruce, și-am dorit să-Ți fiu o mână moale și ușoară, însă, parcă Ți-am fost numai cântec și povară...
Strofă 2
Am dorit să-Ți fiu un zâmbet într-un ceas de jale, însă, parcă Ți-am fost numai plâns și dor pe cale, am dorit să-Ți fiu o umbră într-o grea dogoare, însă, parcă Ți-am fost numai dragoste ce doare...
Strofă 3
Am dorit să ai, Iisuse, un alin în mine, dar atât de prea departe dragostea mea vine şi-a Ta sete-ndepărtată nu se mai alină - orişicât Ți-ar fi de dulce, apa mea-i puțină...
Strofă 4
Doamne, când va fi, odată, să nu-Ți fiu departe, tot ce n-am putut fi-n viată să-Ți pot fi în moarte, și-apoi, după Înviere, până-n Veşnicie, ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi, măcar Mâine fie.
Strofă 1
Am dorit să-Ți fiu, Iisuse, o lumină dulce, însă, parcă Ți-am fost numai un sărut pe Cruce, și-am dorit să-Ți fiu o mână moale și ușoară, însă, parcă Ți-am fost numai cântec și povară...
Strofă 2
Am dorit să-Ți fiu un zâmbet într-un ceas de jale, însă, parcă Ți-am fost numai plâns și dor pe cale, am dorit să-Ți fiu o umbră într-o grea dogoare, însă, parcă Ți-am fost numai dragoste ce doare...
Strofă 3
Am dorit să ai, Iisuse, un alin în mine, dar atât de prea departe dragostea mea vine şi-a Ta sete-ndepărtată nu se mai alină - orişicât Ți-ar fi de dulce, apa mea-i puțină...
Strofă 4
Doamne, când va fi, odată, să nu-Ți fiu departe, tot ce n-am putut fi-n viată să-Ți pot fi în moarte, și-apoi, după Înviere, până-n Veşnicie, ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi, măcar Mâine fie.
1 / 1▲
1. Am dorit să-Ți fiu, Iisuse, o lumină dulce,
însă, parcă Ți-am fost numai un sărut pe Cruce,
și-am dorit să-Ți fiu o mână moale și ușoară,
însă, parcă Ți-am fost numai cântec și povară...
2. Am dorit să-Ți fiu un zâmbet într-un ceas de jale,
însă, parcă Ți-am fost numai plâns și dor pe cale,
am dorit să-Ți fiu o umbră într-o grea dogoare,
însă, parcă Ți-am fost numai dragoste ce doare...
3. Am dorit să ai, Iisuse, un alin în mine,
dar atât de prea departe dragostea mea vine
şi-a Ta sete-ndepărtată nu se mai alină
- orişicât Ți-ar fi de dulce, apa mea-i puțină...
4. Doamne, când va fi, odată, să nu-Ți fiu departe,
tot ce n-am putut fi-n viată să-Ți pot fi în moarte,
și-apoi, după Înviere, până-n Veşnicie,
ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi,
măcar Mâine fie.
Eclesiastul 11:9Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.