1. O, Sioane, nu dispera,
Ai tu înc-un Dumnezeu,
Care ca-un Tată te-ajută,
Și știe de necazul tău?
El pe-acel pedepsește,
Pe care îl iubește;
O, Sioane ia-aminte-asta,
Mai presus nu te întrista.

2. Furtună de s-ar ridica,
Pe ape nespus de-adânci,
Valuri dacă te-ar înfrica,
De-ar fi ele-al tău mormânt,
Și de-L vezi pe El dormind
În care-ai sperat, Cel Sfânt,
O, Sioane-aminte-ți adu,
Mările de El ascultă.

3. Munți și stânci de s-ar dărâma,
Ce Dumnezeu le-a zidit,
Dacă cerul s-ar clătina,
Arătând semn de sfârșit,
Când acestea vei privi,
Nu gândi că vei pieri;
Sioane nu te nimici,
Pân' Dumnezeu te-a sprijini.

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 188