1. Când m-ai întâlnit Isuse erau nori și vreme rea
Pe cărarea vieții mele ci-o simțeam atât de grea.
Nici o rază de lumină nu zăream în jurul meu
Ci doar stranie-ntunecime ce mă-nspăimânta mereu.

R: Dar de când Tu m-ai primit pe-ale Tale brațe
Nu-s mai omul părăsit nici drumețul izgonit
/: Pe căi cu tristețe. :/

2. Când m-ai întâlnit Isuse eram gol și-un om sărac
Și credeam că pe vecie în acestea am să zac.
Numai rane-nsângerate ce mă usturau mereu,
Se găseau adânc făcute de cel rău în duhul meu.

3. Când m-ai întâlnit Isuse eram trist și păcătos
Și credeam că niciodată n-o să mai devin voios.
Nu știam de fericire nici de vorba cu alin
Nici de inima curată să iubească pe deplin.

4. Iar când m-ai primit Isuse ca pe orbul Bartimeu,
Am putut să văd mai bine cât de jalnic eram eu.
Azi îți mulțumesc cu lacrimi căci din starea cea de jos
M-ai scos ca să-mi dai cu sfinții parte-n Raiul glorios.