Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Când m-ai întâlnit Isuse erau nori și vreme rea Pe cărarea vieții mele ci-o simțeam atât de grea. Nici o rază de lumină nu zăream în jurul meu Ci doar stranie-ntunecime ce mă-nspăimânta mereu. [C] Dar de când Tu m-ai primit pe-ale Tale brațe Nu-s mai omul părăsit nici drumețul izgonit /: Pe căi cu tristețe. :/ [V2] Când m-ai întâlnit Isuse eram gol și-un om sărac Și credeam că pe vecie în acestea am să zac. Numai rane-nsângerate ce mă usturau mereu, Se găseau adânc făcute de cel rău în duhul meu. [V3] Când m-ai întâlnit Isuse eram trist și păcătos Și credeam că niciodată n-o să mai devin voios. Nu știam de fericire nici de vorba cu alin Nici de inima curată să iubească pe deplin. [V4] Iar când m-ai primit Isuse ca pe orbul Bartimeu, Am putut să văd mai bine cât de jalnic eram eu. Azi îți mulțumesc cu lacrimi căci din starea cea de jos M-ai scos ca să-mi dai cu sfinții parte-n Raiul glorios.