Cât este lumea de mare
Și câți prieteni aș avea
Odată tot va apare
Vremea când ne-om depărta
Căci un suflu este viața
Toți caută folosul lor
Și se rup frății ca ața
Rămâne-amintirea lor
/:Și mereu ajung a spune
Doamne, ești tot ce-mi rămâne
Căci aici sunt un pribeag
Și mereu ajung pe calea
Când doar Domnul mi-e scăparea
Și cu El mi-e cel mai drag :/
Pleacă fiecare-n parte
Pe un drum străin și lung
Unii de-alții merg departe
Și se uită ca pe-un fulg
Poate rânduiește Domnul
Și e planul Lui divin
Poate ne desparte răul
Uitând să ne mai iubim
Vreau să merg doar pe cărarea
Care Domnul a trasat
Dar El cere ascultarea
Și de El să fiu legat
E o bucurie mare
Să am sfinte prietenii
Dar se duc ca valu-n mare
Și se uită-n veșnicii