1. Vom adormi dar nu pe veci,
Va fi o dimineață
Când cu-ai noștri frați ne-om trezi
La o nouă viață.
Cei ce dorm în adâncime,
În pustiul ce-i ascuns;
Cei ce-n văi, pe munți se-odihnesc,
S-or trezi odată sus.

R1: Vom adormi dar nu pe veci,
Va fi o dimineață
Când cu-ai noștri frați ne-om trezi
La o nouă viață.

2. Îl vedem pe dragul nostru,
Pe care mult îl grijeam;
Despărțit de sânul nostru,
O, atunci cum disperăm
În jurul mormântului său,
Vărsăm lacrimi de jale;
Simțim cum cu al nost' iubit
Bucuria dispare.

R2: Îl vedem pe dragul nostru,
Pe care mult îl grijeam;
Despărțit de sânul nostru,
O, atunci cum disperăm.

3. Vom adormi, dar mormântul
Nu pe veci ne-a înghiți.
Binecuvântat e Domnul
C-a frânt puterea morții,
Că de la mormânt ne trece
La viața veșnică
Unde-și află fiecare
Patria fericită!

R3: Vom adormi, dar mormântul
Nu pe veci ne-a înghiți.
Binecuvântat e Domnul
C-a frânt puterea morții.

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 178