1. Vom adormi, dar nu pe veci,
așa-i făgăduința Ta
prin moarte-ntâi vrei să ne treci
și-apoi cu toți vom învia.
La învierea cea de-apoi
un Soare nou va răsări,
și era lumii celei noi
va-ncepe fără-a se sfârși.

2. Căci în Hristos vor învia
toți ce-n Adam au adormit,
dar fiecare-n ceata sa,
întâi acei ce l-au slujit.
Cu ei pe Tron vei sta, Isus,
în ziua când vei judeca,
și-apoi ceruri sus
vor fi pe veci la masa Ta.

3. Ce măreții, ce frumuseți
cuprind-a-Tale-orânduiri,
că-n zorii sfintei Dimineți
întrec a ochilor priviri.
Să vină-mpărăția Ta,
cu viaţa cerului de sus,
când morții toți vor învia,
când Tu vei fi-mpărat, Isus.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 274.