1. Mi-ai spus că făr-a Tale șoapte
Mi-apune ceru-n asfințit,
Când stele plâng ascunse-n noapte
Al zorilor cânt nerostit.
Mi-ai spus că făr-a Ta iubire
Sunt ca un şoim rătăcitor
Ce Țărmul gloriei îl vede
Dar rănile din piept îl dor.

R: Pribeag prin munții de-ntristări
Tu m-ai chemat
Din rug de foc mistuitor la Tine
Plângând-nainte Ți-am căzut
Și Te-am rugat
Să-mi fii al vieții mele scump
Și bun mântuitor.

2. Mi-ai spus că făr-a Ta iubire
Mi-e sufletul un jar nestins,
Când flăcări vii din nemurire
Cu ură vânturi reci l-au stins.
Mi-ai spus că făr-a Ta speranță
Al inimii catarg mi-e frânt,
Când vin furtuni de suferință
Și-n barca vieții nu e cânt.

3. Ți-am spus că Tu-mi ești dimineața
Pe cerul rănilor din piept,
Ce-mi risipește-n doruri ceața
Când mângâierea o aștept.
O, Doamne, dragostea-Ți mi-e focul
Speranța e catargul meu,
Nădejdea-i aripa ce cântul
Mi-l poartă înspre Tronul Tău.