Ovidiu Berghian V1 C V2 C V3 C [V1] Mi-ai spus că făr-a Tale șoapte Mi-apune ceru-n asfințit, Când stele plâng ascunse-n noapte Al zorilor cânt nerostit. Mi-ai spus că făr-a Ta iubire Sunt ca un şoim rătăcitor Ce Țărmul gloriei îl vede Dar rănile din piept îl dor. [C] Pribeag prin munții de-ntristări Tu m-ai chemat Din rug de foc mistuitor la Tine Plângând-nainte Ți-am căzut Și Te-am rugat Să-mi fii al vieții mele scump Și bun mântuitor. [V2] Mi-ai spus că făr-a Ta iubire Mi-e sufletul un jar nestins, Când flăcări vii din nemurire Cu ură vânturi reci l-au stins. Mi-ai spus că făr-a Ta speranță Al inimii catarg mi-e frânt, Când vin furtuni de suferință Și-n barca vieții nu e cânt. [V3] Ți-am spus că Tu-mi ești dimineața Pe cerul rănilor din piept, Ce-mi risipește-n doruri ceața Când mângâierea o aștept. O, Doamne, dragostea-Ți mi-e focul Speranța e catargul meu, Nădejdea-i aripa ce cântul Mi-l poartă înspre Tronul Tău.