1. Mi-ai spus că fără a tale şoapte
Mi-apune ceru-n asfinţit,
Când stele plâng ascunse-n noapte
Al zorilor cânt nerostit.
Mi-ai spus că fără a Ta nădejde,
Sunt ca un şoim rătăcitor
Ce ţărmul gloriei îl vede,
Dar rănile din piept îl dor.

R: Pribeag prin munţii de întristări
Tu m-ai chemat din rug de foc mistuitor,
La Tine plângând 'nainte Ţi-am căzut
Şi te-am rugat să-mi fi
Al vieţii mele scut şi bun mântuitor.

2. Mi-ai spus că fără a Ta iubire
Mi-e sufletul un jar nestins,
Când flăcări vii din nemurire
Cu ură vânturi reci l-au stins.
Mi-ai spus că fără a Ta speranţă
Al inimii catarg mi-e frânt,
Când vin furtuni de suferinţă
Şi-n barca vieţii nu e cânt.

3. Ţi-am spus că Tu-mi eşti dimineaţa
Pe cerul rănilor din piept,
Şi-mi risipeşte-n lacrimi ceaţa
Când mângâierea o aştept.
O, Doamne dragostea-Ţi mi-e focul
Speranţa e catargul meu,
Nădejdea-i aripa şi cântul
Ce-L poartă-n el pe Dumnezeu.