1. Tu, Doamne, strigi pe fiecare;
puțini răspund la glasul Tău.
A lumii nemiloasă mare
e-nvolburată de cel rău.

2. Puțini vor calea să-Ți urmeze,
puțini mai simt povara lor;
doar cei cu inimile treze
Te recunosc Mântuitor!

3. Îți mulțumesc adânc de harul
în care-am fost şi eu cuprins!
M-ai izbăvit de tot amarul
păcatului ce m-a aprins!

4. Nu eu Te-am căutat pe Tine,
ci Tu întâi m-ai căutat,
Tu mi-ai adus eternul Bine,
Isuse-n veci fii lăudat!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 145