1. ¹ Când înapoi adus-a Domnul
pe prinșii noștri de război
parcă visam că-ntorși sunt iarăși
'napoi, ei în Sion-napoi.

R1: ² Atunci în marea bucurie
cu strigăt gura ne-o umpleam,
și cu nespusă veselie
cântam din inimă, cântam!

2. Atunci spuneam printre popoare:
(mirați de-aceea ce-au văzut)
"Mărețe lucruri pentru dânșii
făcut-a Dumnezeu, făcut!"

R2: ³ Da, lucruri mari făcut-a Domnul,
minuni nespuse pentru noi,
de-aceea noi avem acuma
șuvoi de bucurii, șuvoi!

3. ⁴ Pe ceilalți prinși de luptă-ai noștri
'napoi aduni-i, Doamne, Tu,
ca niște râuri de la miazăzi,
adu-ni-i, Doamne, iar, adu! ...

R3: ⁵ Toți cei ce seamănă cu lacrimi,
câți umblă-acum pe-ogor plângând,
odată, plini de bucurie,
cântând vor secera, cântând!

C: /:⁶ Cel ce pe brazde-n plâns și-aruncă
sămânța singur, fără soți,
cu-o nesfârșită veselie
toți snopii și-i va strânge, toți! ... :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 126
Autor text: Traian Dorz