1. Când bucuria cea din lume
își pierde prospețimea ei,
atuncea vei cunoaște cum e
al cerului divin temei.

R1: Atuncea vei primi lumina
pătrunderii în adevăr,
ca să-nțelegi prin el deplina
trăire-n stările de cer!

2. Atuncea dovedești că-n tine
ai nașterea din nou de Sus,
că te-ai întors cum se cuvine
la Dumnezeu și la Isus!

R2: Atuncea știi ce-nseamnă viața
ca mădular în sfântul Trup,
și guști cu-adevărat dulceața
de haruri ce nu se-ntrerup!

3. /: Când bucuria cea din lume
o socotești un duh străin,
atunci Isus, Eternul Nume
îți este TOTUL pe deplin! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 92.